Opinii

  Gata, măi domnilor romanii , până aici!”, tu stai cu capul plecat ca o mioriță laie, laie-bucălaie și aștepți să te sfâșie lupul O, neamule, neamule! De rromii Ce-i de capul tău, bre neamule, de ce taci Eu înțeleg, , poate nu-ți plac politicienii, dar de ce taci? Spune ceva, bre neamule- de rromii (tiganii) Copiii tăi n-au ce îmbrăca și cu ce se duce la școală – tu taci. N-ai bani pentru medicamente și mori cu zile – tu taci. De ce taci, bre neamule-Cine să vorbească, bre neamule, pentru tine? De ce nu-i ceri socoteala romanului ca să nu te mai facă „ hot puturos nespalat infect cersator milog Cu dibăcia lor de condeieri antrenați la secția de meseriașii de care vă vorbesc au grijă să se poziționeze corect din punct de vedere politic: ei nu ar fi rasiști, dar totuși, sunt ț

  Lucrez de 29 de ani cu ipocriti, m-am saturat. și am platit mult chiar daca ești bun la scris romanii nu te acepta pana platesti sa ajungii ziarist Va spun asta cu toata sinceritatea si cu toata deznadejdea. In toti acesti ani, m-am invinovatit si am platit am crezut ca eu nu reusesc sa ma aliniez la standardele frumoase si pompoase. Dar stiti ceva? N-am chef sa fiu ca ei, eu sant rom și n-am chef sa-mi „construiesc imaginea”, cum spun constipatii neaosi. La evenimentele publice, schimb sute de propozitii cu oameni care mi-ar trage o lopata-n cap, daca nu i-ar vedea nimeni. , eu supravietuiesc si inghit ranjete politicoase, rujate, dar reci ca o lama de cutit. mai ales daca esti lucratot în presa tigan Scoatem din valiza doar detalii si imagini care ne pun in valoare, de parca

  Banii şi nevoile îi împing pe mulţi părinţi să-şi părăsească familia şi să lucreze în străinătate, pentru un trai mai bun. În acest timp, copiii rămân singuri, fără grija părintească, fără cineva căruia să-i spună tată sau mamă De asemenea, deşi au deseori ocazia să muncească în ţară, aceştia refuză locul de muncă din cauza salariilor precare şi aleg să plece în străinătate, pe bună dreptate. Părinţii îşi doresc doar să le ofere micuţilor o viaţă mai bună şi condiţii de trai măcar modeste.Deşi majoritatea părinţilor care pleacă în străinătate cred că bunurile materiale vor compensa lipsa afecţiunii şi a dragostei părinteşti,„Viata in strainatate, mai ales pentru persoanele care vin fara familie este un calvar. Muncesti ca un nebun, apoi te inchizi intr-o camera si vorbesti

  Viata noastra s-a mutat de cativa ani in maruntaiele calculatorului.telefon. Sau computer, cum ii spunem mai emfatic. . Fara mouse nu mai facem nici pipi.Internetul a bagat in coma toate uneltele de scris. Cati dintre voi mai stiti sa scrieti cu stiloul fara sa va umpleti de cerneala pe bluza si pe bot Carcalim cu creionul de parca am scrie cu mana stanga.Nu mai avem capacitatea fizica sa deschidem o carte, cand dam sa o rasfoim facem gesturi dubioase, parca am avea dulceata pe buricul degetelor. Bagi cuvantul cheie pe Google si cauta el, buchiseste, selecteaza, iti da mura-n gura ta cascata concludent.Stiu ca acum ne umflam de ras, dar nu sunt sigurul ca, in cativa ani, nu ne vom atrofia muschii si creierul, supravietuind ca niste parameci burtosi, pe langa maria-sa computerul.T...

  De multe ori, când mă plictisesc, încerc să citesc presa de proasta calitate, gen cancan Vâlcean.mizeriile şi imbecilităţile din media, debitate în folosul prostimii Bag de seama ca mai multi ziaristi îI mananca matreata si s-a infipt cu buzele in dosul lui Bobeanu .M Scuzati expresia, dar elucubratiile maestrului – umbra palida de jurnalist – ma distreaza sincer! lucratori din presa Valceana scriu numai tampenii! Dacă termini o facultate de jurnalism nu înseamnă neapărat că eşti şi bun pentru jobul ăsta. . As putea scrie sute de articole despre ispravile economico-sociale ale lui musilor , dar ii spun doar atat: poate ca nu sunt un inger, sint rom am multe pacate dar cu siguranta cu frica de Dumnezeu De foarte puţine ori, însă, se gândeşte cineva şi la oamenii care lucrează în

Sînt la o petrecere amestecată. că sîntem acolo persoane mature despre care s-ar zice că și-au adunat toate mințile în cap, dar și mileniali din ăștia cu ani de naștere imposibili, să zicem. Muzica e foarte tare, dansante de la care bîțîi din picior pe sub masă. Stau cu un pahar de vin în față, cu niște amici la fel de expirați ca mine și vorbim despre gagici amante neveste iubite menopauziste ne repovestim a mia oară intanpalari haioase prin care am trecut împreună. Le știm la virgulă, dar ni le repovestim de fiecare dată. Sîntem într-atît de amabili, că rîdem, cu niște nuntașe necunoscute închingate în rochii de lamé orbitor.cu fetite dulci ca in Bucuresti la Valcea cu romance frumoase si tiganci arzoaice Alături, un grup de din ăștia de douăzeci și ceva de ani Se bîțîie și țopăie

Am primit, de-a lungul anilor, o sumedenie de înjurături care, dacă aș fi fost mai slab de înger, mi-ar fi suspendat definitiv E suficientă cea mai neînsemnată scînteie pentru ca spațiul dintre noi, supraîncărcat cu ura și cu tensiunile pe care le conținem, să explodeze. Se vede limpede că sîntem gata oricînd să ne lovim.Parcă abia așteptăm să ne luăm la pumni.. În noi clocotește ceva care nu s-a exprimat pînă acum atît de vizibil, de agresiv.Pentru că, dacă s-ar observa la tine așa ceva, ți s-ar spune că ești prost, fraier, făcut din mămăligă Începi să te temi să fii așa. Începi să-ți înveți copiii să nu fie ca tine. Ci „să se descurce în lumea asta“. Să nu aibă slăbiciunile tale. Să nu eșueze în tîmpenia de a fi oameni, dar să izbîndească în a se impune ca „jmecheri“. Am atins un as

  Am crescut și am învățat împreună cu fiecare dintre copiii mei.Eu Maria Cu fiecare altceva, în alt stil, în alt ritm, cu altă energie, fiindcă nici ei, deși, credeți-mă, sunt ai mei cu toții, crescuți în casa și-n inima mea, după aceleași lecții, aceleași principii și aceleași cicăleli, nu seamănă deloc între ei.Dar despre ce anume este feminismul care enervează multă lume se scrie puțin în România A trecut anul ca o săgeată.pentru ca am fost de garda la spital si a fost groaznic tura Dacă și anul viitor și următorul și cei ce vor mai fi vor zbura la fel, mă tem că va trebui să dau seama Cuiva pentru faptul că nu am lăsat nimic important în urma mea Am învățat – printre multe alte lucruri greu de condensat în câteva rânduri de blog și de confesiune publică cum să-mi reîntregesc s

  A nu vorbi tare în public și a nu vorbi urît acolo unde îți închipui că nu te înțelege nimeni, a nu te comporta ca o turmă ori ca un clan sau, mai recent, ca indivizi cărora li se cuvine totul, a nu mînca în poală tăind salamul cu briceagul (sau chiar pe ziar) cînd alături e o masă normală,romii au reuși să-si educa copiii așa încît să nu-i deranjeze pe cei din jur, au reusit sa se îmbrăce adecvat,sa foloseasca săpun și deodorant,sa fi decenti fără să para umil,in fata romanilor au inceput sa cunoasca drepturile, dar și regulile cărora trebuie să se supuna , a învăța să te descurci în limitele acestor reguli și nu în afara lor, toate astea și încă multe altele sînt lucruri încă departe de mulți romii . Și chiar dacă a fost parcursă o bună parte din drumul acesta al civilizării, p

  Am tot vorbit de politică cu o mulțime de oameni în ultima vreme. Aici, cîteva dintre lucrurile pe care le-am auzit și care mă îngrijorează. O discuție recentă cu un prieten drag care face politică m-a făcut să scriu articolul de mai jos.Trebuie să te placă lumea, trebuie să îți construiești o imagine. Trebuie să spui ceea ce vrea Muncesc de 29 de ani. la TV Am lucrat în mod direct cu mult peste o suta de oameni. Pe lîngă faptul că sînt și țigan, am avut și episoadele mele de arogant, mîrlan, nesimțit. Am fost un idiot de îndeajuns de multe ori în trecut încît să fi rănit zdravăn cîțiva oameni, adesea nemeritat. Oameni care pot să mă atace mai mult sau mai puțin justificat. Oameni care pot să conteste că sînt ceea ce sînt acum, spre bucuria presei de scandal. În plus, mă cheamă