Opinii

Adulterul era, firește, un păcat greu, ca și ceea ce se numea „desfrînare“ – concubinajul fără ceremonia căsătoriei, sexul în grup, schimbarea parteneril de sex de plăcere. Nuditatea era prohibită. Nu mai vorbim despre ceea ce altădată se numeau „perversiuni“: homosexualitatea (fie activă, fie pasivă), lesbianismul, transsexualitatea, bisexualitatea, masturbarea și ce-o mai fi.Azi, în lumea postmodernă, cel puțin, am depășit aceste „prejudecăți“: mai vechile „perversiuni“ se numesc „opțiuni“ și e interzis legal și moral a le incrimina Azi e în regulă dacă ți-ai lăsat nevasta ori bărbatul, dacă trăiești cu cine-ți place fără taina căsătoriei ori ești homosexual, ori ai copii din afara căsătoriei. Divorțul e o banalitate, adulterul aproape la fel. În schimb, e suspect să fii gras. S

Dacă sterilizarea câinilor a fost un eşec, sterilizarea mamelor rome este şi ea cu puţine şanse de izbândă. Totuşi, dacă pentru câini s-au găsit ceva fonduri şi a fost o implicare serioasă a societăţii civile româneşti, soarta mamelor rome şi copiilor lor rămâne indecisă, Şi asta pentru ca nimeni nu-i iubeşte pe “ţigani”, nici măcar ei înşişi. deşi i-am exterminat pe ţigani? Nu-i nimic, purcedem după acelaşi model cu negrii, bozgorii, jidovii şi gălbejiţii, până rămâneţi voi, poporul român arian. Încă sunt destui români care cred că a trăi în ţigănie înseamnă huzur, nemuncă, bani, distracţie, aur, regi, împăraţi sau palate. Ar trebui să-i ducem într-o colonie de romi să vadă cu ochii lor cel puţin câteva lucruri înfiorătoare: mulţi copii romi nu pot merge la şcoală iarna,

M-am obişnuit cu lumea in Valcea . Şi ei cu mine. Nu a fost uşor, mai ales la început, căci eram suspect.ca sant ziarist tigan Percepţia despre mine a evoluat încet, de la turnător pentru gabori,care face bani pe spinarea sărăciei romilor din judet diliu (ţăcănit) zurbagiu care se ceartă cu mafioti din oras cu Prefectu cu Primaru cu Inspectoru scolar ca Tiganii ca să trimită copiii la şcoală, și sa respecte societatea Romneasca și ei sa fie respectati Diamant e scoala ta sau alui tac-tu. Perian (aplicabil pentru o mare parte dintre pariti romi).ce te bagii ce daca esti ziarist și ca Presedinte tot hot estii și vrei sa ne pacalesti cea mai tare distincţie pe care am primit-o pînă acum. Şi am o grămadă de tinichele şi de diplome Bunicul şi bunica au crescut și au trait la Cîineni o c

A nu vorbi tare în public și a nu vorbi urît acolo unde îți închipui că nu te înțelege nimeni, a nu te comporta ca o turmă ori ca un clan sau grup infractional o masă normală,romii au reuși să-si educa copiii așa încît să nu-i deranjeze pe cei din jur, au reusit sa se îmbrăce adecvat,sa foloseasca săpun și deodorant,sa fi decenti fără să para umili in fata romanilor au inceput sa cunoasca drepturile, dar și regulile cărora trebuie să se supuna , a învăța să se descurce nu de la romanii ci de la Europeni în limitele acestor reguli și nu în afara lor, toate astea și încă multe altele sînt lucruri încă departe de mulți romii . Și chiar dacă a fost parcursă o bună parte din drumul acesta al civilizării, pînă la liman mai e destul. Sigur, faptul că romii ar fi „vai de mama lor“ în Europ

Sigur, toate aceste cifre trebuie corelate și cu altele. Ele nu înseamnă că trăim în Valcea ca la Viena, nu, încă sîntem departe. Dar nu trebuie să uităm nici de la ce nivel am plecat, cît de mare era mizeria înainte de 1990. Ca astăzi îmi aduc aminte cum în acel an – 1990 – mă uitam la televizor la o emisiune despre magazine din Statele Unite. Era arătat un hipermarket aflat într-o zonă rurală, între mai multe localități, și se explicau complicațiile de aprovizionare și gestionare, avînd în vedere nenumăratele produse care se vindeau acolo. Priveam uluiți ecranul pe care defilau rafturile înțesate cu tot felul de pachete colorate. La noi, pe vremea aceea, magazinele aveau încă iz ceaușisto-comunist, chiar dacă alimentele de bază începuseră să se găsească mai regulat. Țin minte că

Cui să dau de pomană? Vine Crăciunul, suntem îmbuibaţi de promisiuni dulci ca o felie de halva Ne e frică de Dumnezeu, fiindcă ştim că am călcat în străchini. Multe fundaţii sau emisiuni TV care respiră dolari caută să te convingă că orice leu pe care îl trimiţi unui înfometat din Somalia va fi paşaportul tău către Paradis. Cu alte cuvinte, oamenii dau de pomană doar în ideea că pe lumea ailaltă nu vor fi judecaţi ca nişte nesimţiţi îmbuibaţi. Dăm de pomană de buni ce suntem noi? Sau de fricoşi? Sau de iute ce ne scârţâie târtiţa? Ne e frică de Dumnezeu sau Îl iubim pe Dumnezeu? Zice că ambele variante sunt bune, atâta vreme cât mâncăm numai fasole în post şi nu ne culcăm cu amanta celui mai bun prieten. Ci numai cu amanta celui mai bun duşman. A venit iarna, acoperă-mi contul cu

Mor românii de necaz/c-au ţiganii aragaz/aragaz cu trei butoane / şi copiii mor de foame”. Uneori credem că tele-ţiganul e putred de bogat, deşi nu munceşte şi-l pizmuim pentru că și noi am vrea să fim așa. Aşa îl primim pe tele-ţigan în casă, protejaţi de sticla televizorului sau plasmei agățate pe perete. Așa nu-i șimtim mirosurile și nici nu trebuie să ne păzim bibelourile. Răspunsul este că la televizor tele-ţiganul este mai ușor de acceptat decât cel în carne și oase. Cum e să te naşti ţigan, să trăieşti ţigan, în mijlocul unui popor care te urăşte şi te dispreţuieşte? Să zicem că treci de handicapul cultural că te-ai născut într-un mediu mizer şi nenorocit, că taică-tu e vidanjor şi maică-ta spală scările, că fraţii tăi sunt în puşcărie, că la şcoală ţi-au găsit păduchi în ca

Din comodidate, frică sau nepricepere, ziariștii valceni au devenit niște roboți care spun și scriu mereu aceleași și aceleași lucruri, setate să nu supere pe nimeni. Fiecare ziarist, în funcție de instituția la care lucrează, denaturează adevărul ca să se flateze ori să să nu-și rupă creanga de sub el. Presarii valcenii se umflă în pene care mai de care mai tare și se fac că nu văd mizeria, rutina și minciuna în care sunt nevoiți să se zbată zi de zi.Constrângerile pe tinpul pandemiei sunt din ce în ce mai mari și se amestecă tot mai mult cu cele politice.Ziariștii nu pun întrebări incomode, pentru că patronii n-au nevoie ca ei să pună întrebări incomode. Banii vin greu pentru că produsul nu apare la tinp eu, Diamant, jurnalistul, cand nu am bani sa editez ziarul Vocea Romilor tre

Am mers săptămâna trecută cu un șofer de Taxi care-și învățase rolul la perfecție. Șoferul de taxi conspiraționist este exact ca-n poveștile amuzante de pe Internet, un personaj de banc adus la viață și pus la volanul unui cazan galben pe GPL. Oricât de numeroasă ar fi tagma șoferilor de taxi care nu cred că există COVID, Din momentul în care i-am cerut să-și pună masca, in gluma mi-a enumerat toate mecanismele prin care marile bănci internaționale obțin bani de la guverne Uneori mă-intreb cum arată viață personală a acestor oameni. am Întrebat o soție de taximetrist: „Și bărbatu-tău cu ce se ocupă?“. Și ea probabil că-ți zice: „Știi tipul ăla care te ține de vorbă cât te duce cu mașina și-ți spune că nu există COVID? Uneori mă-ntreb cu ce-o să se ocupe acești șoferi după ce trece