Poveşti vechi cu “nomazi” din Transilvania

tiganiStârnesc revolte, adună admiraţia artiştilor sau inspiră mari compozitori. În secolul XXI, viaţa ţiganilor este hulită, ori căutată de cei care le admiră spiritul liber. Originea, istoria şi stilul de viaţă provoacă şi acum curiozitatea etnologilor şi a semenilor printre care şi acum cetele “nomade” poposesc în Londra, ori în Paris. Cartea unui cercetător al secolului al XIX-lea arată că aceleaşi reacţii le stârneau rromii şi pe la 1800.Strâns în cingătoarea Carpaţilor, vegheat de vârfurile munţilor ce împung cerul precum un castel, se înalţă falnic şi sălbatic, semeţ şi tăios, fragmentat într-o mie de văi aspre, hăuri, genuni şi câmpii, Podişul Transilvaniei […] Nu mai este vechea şi puternica Dacie, patria unui Decebal şi a unui Klingsor.

Unde sunt vremurile în care Traian îşi aduse aici oştile atotcuceritoare, vremurile în care cavalerii templieri germani îşi ridicară cetăţi aici?

Pierit-au ca un vis, năruitu-s-a şi spulberatu-s-a totul în suflul devastator al veacurilor!” – aşa îşi începe Heinrich von Wlislocki povestirea “Asupra vieţii şi obiceiurilor ţiganilor transilvăneni”, un volum tradus recent din limba germană. Heinrich von Wlislocki este considerat de specialişti “unul dintre rromologii cei mai prolifici ai secolului trecut”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *