Shadow

Elemente de cultură şi istorie a rromilor (4): În trecut, roomii robi erau împărţiţi în trei categorii

In functie de proprietarul de care erau dependenti, robii erau clasificati in trei categorii: robi domnesti, apartinand domnitorului si familiei sale si deveniti mai tarziu robi ai statului, robi boieresti si robi manastiresti.
Proprietarii robilor aveau practic drepturi nelimitate asupra acestora, cu exceptia dreptului de a le lua viata. Robii puteau fi vanduti sau donati. Singura obligatie a proprietarilor de robi era de a asigura hrana si imbracaminte robilor care munceau pe langa curtea domnitorului, pe langa curtile boieresti sau pe langa manastiri. La inceput, domnitorul a fost unicul proprietar de robi. Prin intermediul unor donatii, numeroase manastiri au ajuns proprietare ale unui numar insemnat de robi. Tot prin donatii dar si, ulterior, prin cumparare, boierii au dobandit si ei un numar semnificativ de robi.
Intr-o prima faza, raporturile dintre robi si stapani, respectiv dintre robi si stat erau reglementate prin legi nescrise, pe baza traditiei. Inca din perioada lui Stefan cel Mare apar insa primele mentiuni scrise ale existentei paralele a doua sisteme de drept in Tarile Romane: unul pentru robi si celalat pentru restul populatiei. Dreptul robilor prevedea, pe langa obligatiile acestora, sanctiunile de care ei erau pasibili si instantele care trebuia sa-i judece in caz de nerespectare a obligatiilor sau in cazul comiterii de infractiuni. Sunt reglementate de asemenea si relatiile robilor cu oamenii liberi. Aceste prevederi dateaza dinainte de constituirea tarilor romane si au fost preluate prin traditie.
Robii domnesti erau obligati sa plateasca statului un impozit anual si, uneori, sa presteze anumite munci in folosul statului. Robii aflati in proprietatea boierilor si a manastirilor erau scutiti de orice fel de obligatii fata de stat, ei trebuind sa raspunda doar in fata stapanilor lor. Au fost insa si unele incercari, neincununate de succes de a extinde obligatiile robilor statului la toate categoriile de robi. Astfel, masura luata de Nicolae Mavrocordat in acest sens in 1711 a fost anulata in 1714.
Pentru toate problemele interne, grupurilor de robi romi le era respectata autonomia de decizie. Infractiunile grave sau problemele ivite intre robi si ceilalti locuitori erau insa tratate de autoritatile judiciare ale statului. Problema casatoriei robilor a fost cu siguranta una dintre cele mai controversate, tinand cont de numarul mare de modificari pe care le sufera legislatia in aceasta privinta. Casatoria robilor era in mod traditional permisa doar cu acordul stapanului. In cazul in care robii apartineau unor stapani diferiti era nevoie de acordul ambilor stapani. Era practic nevoie de o intelegere intre cei doi stapani pentru a se compensa pierderea pe care unul dintre ei o va suferi prin casatorie. Erau insa frecvente casatoriile fara voia stapanilor. In astfel de situatii, pana in secolul al XVIII-lea stapanii aveau deplina libertate de a anula casatoria si a rezolva singuri problema. Incepand cu acest secol o serie de modificari ale legislatiei aduc precizari suplimentare atat in privinta casatoriei cat si a modului de tranzactionare a robilor. Este de asemenea interzisa de acum despartirea familiei legal constituite si a copiilor de parinti.
O noutate importanta apare in aceasta perioada in reglementarea casatoriilor mixte. Pana acum, un om liber casatorit cu un rob devenea rob, ca si copiii ce rezultau din casatorie. Noua forma a legii prevede ca sotul liber isi va pastra statutul de om liber, copiii rezultati din casatorie ramanand de asemenea liberi. Sotul rob isi va pastra insa statutul de rob. Aceasta modificare a fost, in ciuda aparentelor, determinata cel mai mult de ratiuni economice. Aceasta deoarece in perioada imediat anterioara acestei reglementari erau frecvente casatoriile intre romani si romi apartinand boierilor, ceea ce aducea importante pierderi statului. Astfel, boierii incurajau fenomenul pentru ca era o modalitate ieftina de a obtine forta de munca. In acelasi timp, dat fiind faptul ca in acea perioada diferentele de nivel de trai intre tarani si robi ajunsesera neglijabile, pentru tarani trecerea in categoria robilor insemna doar scutirea de taxele ce le datora statului ca om liber.
Opozitia boierilor moldoveni la aceste modificari duce insa, la scurt timp dupa adoptarea lor, la interzicerea completa a casatoriilor mixte si la revenirea la unele prevederi anterioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *