Cât munceşte un rom care vrea să reuşească în viaţă. „Dublu. De la oameni mari vin discriminările, nu de la copii“

 

 

Mihaela Lavinia Mihai, o tânără de etnie romă din Strehaia, a trebuit să lupte de două ori mai mult decât tinerii care nu sunt de etnie pentru a reuşi în viaţă. Tânăra, care a devenit poliţist de frontieră în judeţul Mehedinţi, crede că mulţi copii romi cad victime ale prejudecăţilor sociale şi din acest motiv renunţă să mai lupte să-şi croiască un viitor.

Mihaela Lavinia Mihai, o tânără de etnie romă din Strehaia, a trebuit să lupte de două ori mai mult decât tinerii care nu sunt de etnie pentru a reuşi în viaţă. Tânăra, care a devenit poliţist de frontieră în judeţul Mehedinţi, crede că mulţi copii romi cad victime ale prejudecăţilor sociale şi din acest motiv renunţă să mai lupte să-şi croiască un viitor.ihaela Lavinia Mihai s-a născut în 1990, la Comanda, o suburbie a Strehaiei, unde trăieşte o mare comunitate de romi din Mehedinţi. De altfel, Strehaia este celebră pentru castelele ţiganilor clădite cu banii negri din „afacerile“ cu facturi fictive, dar şi din cauza scandalurilor în care este implicat Leo – prinţul ţiganilor.
Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură în sânul familiilor de ţigani după 1990, în general, se păstrează încă tradiţia căsătoriei minorilor, cu zestrea de rigoare. Copiii merg la şcoală cel mult patru clase, atât cât să ştie să scrie şi să citească.
O PICĂTURĂ ÎNTR-UN OCEAN DE IGNORANŢĂ
Şi totuşi, în această lume arhaică, un copil de etnie romă de la Strehaia a reuşit să spargă tiparele şi să demonstreze lumii întregi că poate deveni un cetăţean onest şi de nădejde al acestei ţări. Nu i-a fost uşor, răutăţile au venit chiar de acolo de unde te aştepţi mai puţin, adică de la dascălii săi, dar cu toate astea, a mers mai departe şi şi-a urmat visul.
„Niciodată nu mi-a fost ruşine că sunt de etnie romă. Mama mea este casnică, iar tata a fost angajat la CFR, însă, de când s-au făcut reduceri de personal, a plecat să lucreze în străinătate, iar acum este angajat în aeroportul din München. Părinţii mei sunt oameni educaţi, au făcut şi ei şcoală, s-au ocupat foarte mult de educaţia mea, au făcut multe sacrificii, au plecat să muncească în străinătate tocmai pentru ca eu să am o şansă în viaţă“, spune tânăra.
ŞICANELE UNUI DASCĂL
Mihaela Lavinia Mihai povesteşte un episod extrem de dureros din timpul liceului, care i-a marcat, într-un fel, existenţa. Nu s-a dat bătută, ci dimpotrivă, a luptat cu tărie chiar cu dirigintele clasei unde învăţa. Intrase în cea mai bună clasă a liceului din oraş şi asta se pare că nu era deloc pe placul dascălului său.
„Erau doar 25 de locuri şi bineînţeles că era nebunie pe acele locuri, toţi copiii oamenilor importanţi din oraş trebuiau să intre în această clasă. Unul a fost ocupat de mine, dar diriginta mea mă tachina foarte tare, la un moment dat mă dispera, îi era foarte ciudă că eu, o ţigancă, intrasem în acea clasă. Ce să caut eu într-o clasă unde majoritatea erau copii de profesori, de judecători?“, povesteşte Mihaela.
Mihaela Lavinia Mihai s-a născut în 1990, la Comanda, o suburbie a Strehaiei, unde trăieşte o mare comunitate de romi din Mehedinţi. De altfel, Strehaia este celebră pentru castelele ţiganilor clădite cu banii negri din „afacerile“ cu facturi fictive, dar şi din cauza scandalurilor în care este implicat Leo – prinţul ţiganilor.
Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură în sânul familiilor de ţigani după 1990, în general, se păstrează încă tradiţia căsătoriei minorilor, cu zestrea de rigoare. Copiii merg la şcoală cel mult patru clase, atât cât să ştie să scrie şi să citească.
O PICĂTURĂ ÎNTR-UN OCEAN DE IGNORANŢĂ
Şi totuşi, în această lume arhaică, un copil de etnie romă de la Strehaia a reuşit să spargă tiparele şi să demonstreze lumii întregi că poate deveni un cetăţean onest şi de nădejde al acestei ţări. Nu i-a fost uşor, răutăţile au venit chiar de acolo de unde te aştepţi mai puţin, adică de la dascălii săi, dar cu toate astea, a mers mai departe şi şi-a urmat visul.
„Niciodată nu mi-a fost ruşine că sunt de etnie romă. Mama mea este casnică, iar tata a fost angajat la CFR, însă, de când s-au făcut reduceri de personal, a plecat să lucreze în străinătate, iar acum este angajat în aeroportul din München. Părinţii mei sunt oameni educaţi, au făcut şi ei şcoală, s-au ocupat foarte mult de educaţia mea, au făcut multe sacrificii, au plecat să muncească în străinătate tocmai pentru ca eu să am o şansă în viaţă“, spune tânăra.
ŞICANELE UNUI DASCĂL
Mihaela Lavinia Mihai povesteşte un episod extrem de dureros din timpul liceului, care i-a marcat, într-un fel, existenţa. Nu s-a dat bătută, ci dimpotrivă, a luptat cu tărie chiar cu dirigintele clasei unde învăţa. Intrase în cea mai bună clasă a liceului din oraş şi asta se pare că nu era deloc pe placul dascălului său.
„Erau doar 25 de locuri şi bineînţeles că era nebunie pe acele locuri, toţi copiii oamenilor importanţi din oraş trebuiau să intre în această clasă. Unul a fost ocupat de mine, dar diriginta mea mă tachina foarte tare, la un moment dat mă dispera, îi era foarte ciudă că eu, o ţigancă, intrasem în acea clasă. Ce să caut eu într-o clasă unde majoritatea erau copii de profesori, de judecători?“, povesteşte Mihaela.
Şicanele profesoarei nu au rămas fără urmări. În timp, adolescenta a început să vină cu teamă la şcoală şi de aici până la a absenta de la cursuri a fost doar un pas. Locuia doar cu bunica, ambii părinţi fiind plecaţi la muncă în străinătate şi membrii familiei habar nu aveau de drama pe care o trăieşte copilul lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *