DE CE IUBIM FEMEIA

Iubim să fim îndrăgostiţi. Să simţim fluturi în stomac, să visăm cu ochii deschişi, să ne mutăm atenţia de la cotidian spre cineva care să ne umple inima de bucurie. Nu cred că odată cu trecerea anilor tânjim mai puţin după aceste senzaţii. La orice vârstă ne dorim să trăim sau mai bine spus să retrăim acest sentiment. Ne face să ne simţim tineri, pe undeva invincibili, să credem că viaţa merită trăită din plin. Savurăm fiecare clipă, credem că totul recapătă dintr-o dată sens şi, deşi ştim că nu are cum să dureze o veşnicie, ne place să credem că de data aceasta nu va fi ceva relativ şi trecător.
Aş spune că acesta este momentul pe care îl surprind, într-o formă sau alta, basmele cu care am crescut. Poveştile nu ne spun, însă, ce se întâmplă după aceea. După momentul în care, depăşite toate obstacolele, cei doi ajung să se căsătorească. Ni se spune sec că „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe”. Oare chiar aşa să fie? Ştim foarte bine că în lumea reală nu toate poveştile au happy-end. Poate multe dintre poveştile reale eşuează tocmai din cauza basmelor, filmelor şi cărţilor care ne fac să avem aşteptări mult prea mari unul de la celălalt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *