Confidente Fictive”

 

Cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştient de varstra mea şi mai hotărâtă, mai dornic şi mai pregătită, mai tolerant cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor rome sau romanii , persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.Mă enervează invidioşii, si sifonari parduitori cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.Nu mai am timp pentru şedinţe de partid în care se vorbeşte de toate şi de nimic, de lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.Îmi confecţionez din nepăsare un soi de armură împotriva răutăţilor, a mediocrităţii, a bârfei ieftine, a celor care îmi provoacă decepţii şi trădează încrederea mea în ei.Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!Cu prietenii e plăcut să comunici, însă cu duşmanii – e util.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *