Între trecut şi viitor: legende care au marcat imaginea rromilor

 

În studiile sale, Ian Hancock susţine că, la nivel modial, există aproximativ 12 milioane de oameni care aparţin etniei rrome. Dintre aceştia, majoritatea (cam 10 milioane), trăiesc în Europa. Deşi în unele ţări rromi alcătuiesc cele mai mari comunităţi minoritare, pentru o foarte lungă perioadă de timp, originile lor au fost necunoscute.
În lumea întreagă, rromii sunt numiţi în funcţie de unele trăsături ce le-au fost tribuite de popoarele cu care au intrat în contact. De exemplu, belgienii şi olandezii, i-au considerat „lipsiţi de sentimentul religios”, motiv pentru care le-au dat numele de „heiden”. În alte zone, în schimb, numele le-a fost dat în funcţie de culoarea pielii. Aşa se face că uneori, rromii sunt numiţi „kalo/kalii”, aducă negru/negrii. În Serbia, mai exact, îi întâlnim cu numele de „karavalahi” (valahi negri sau români negri).
Lăsând la o parte numirile date în funcţie de unele trăsături fizice sau de altă natură, nu putem trece cu vederea faptul că în unele spaţii, rromi poartă nume false precum „Gipsy”. La fel ca spaniolii şi portughezii, englezii au socotit că această populaţie etnică era venită din Egipt. De aici, numele de „gitano”, derivat din „egipciano” şi „Gipsy” din „Egyptian”.
În lipsa dovezilor, presupusa origine a ţinut loc de adevăr pentru mult timp. Aşa se explică cum în unele locuri, pe lângă numele lor adevărat găsim şi distincţia de „Faraoni”. În romanul „Groapa”, al lui Eugen Barbu, de exemplu, unul dintre personajele de etnie rromă nu este strigat pe numele real, spunându-i-se „Faraonul”. Şi la unguri s-a împământenit această numire de popor al Faraonului, ei spunându-le, „Pharaon nepek”.
De asemenea, la noi, dar şi în alte părţi ale Europei (Germania şi Danemarca), rromii au fost şi încă mai sunt numiţi „tătari”. Motivul pare să fie o teorie pe care o susţinea şi istoricul Ion Nistor şi conform căreia rromi ar fi aparţinut unei populaţii de origine indiană dar care, ulterior, a fost înrobită de tătari. Astfel ei ar fi pătruns în Europa drept sclavi de origine turcă.
Potrivit lui Ion Chelcea, termenul care s-a impus mai mult la noi în ţară a fost acela de „ţigani”, numire care a ajuns să fie utilizată şi în Germania, Italia şi Ungaria, cu precădere în zonele locuite de comunităţi de români. Prin urmare, boemii îi numesc astăzi „cinkan”, germanii „zigeuner”, italienii „zingaro”, lituanienii „ciganas”, ruşii „ţâghan” sau „ţehan”, sârbii „ciganin”, turcii „chinghianes” şi ungurii „czingany, ciganyioc”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *