În curând, Săptămâna filmului European despre romii invizibili

 

Imaginează-te la Roma. Pe lângă tine trece o mămică, de mâna ei un copil. Mămica spune “Dacă nu eşti cuminte, te dau la români”. Te uiţi la ea cu stupoare. Te întrebi dacă e doar o coincidenţă sau dacă-ţi stă scris în frunte, cumva, că eşti român. Se uită la tine. Zâmbeşte.
Ai vrea să spui ceva, dar vorbele ţi se opresc în gât. Ai vrea să spui că nu eşti rău, că n-ai omorât pe nimeni, că nu furi, că nu vrei să violezi pe nimeni. Chiar dacă sunt şi români care fac aceste lucruri. Sunt atât de puţini, dar doar despre ei vuiesc ziarele. Tu eşti un român invizibil.
Te uiţi la copilul pe care-l ţii de mână. Copilul tău. Oare o fi auzit? Oare o fi înţeles că pentru celălalt copil ea e un fel de bau-bau? Şi te gândeşti cum să faci să nu mai audă astfel de lucruri. Să nu-i fie ruşine că e româncă, să nu-i fie nimănui teamă de ea, să nu se ferească de ea ceilalţi copii, să n-oexcludă din joaca lor, să nu se uite urât la ea. S-o privească aşa cum e. Un om! (Extras din cartea “Despre noi – 20 de răspunsuri la întrebarea – Ce vrei să te faci când vei fi mare?” de Ana Chiriţoiu şi Ana Ivasiuc publicată de UNICEF şi Agenţia Împreună, România, 2012).
European Film Week of the Invisible Roma te invită să descoperi în schimb poveştile şi istoria romilor invizibili. 12 filme din 11 ţări europene cu şi despre romii invizibili care grăiesc prin faptele şi istorisirile lor emoţionante. În aceste filme descoperim curajul unei activiste suedeze care luptă pentru drepturile romilor din Suedia, poveştile vorbitorilor de limbă romani din Austria şi cum aceşti oameni aleg să păstreze, să transmită şi să facă auzită această limbă, povestea unor copii şi tineri din Cehia care reuşesc să găsească o cale de ieşire din ghetou prin intermediul muzicii sau povestea tragică a unei poete care a trădat secretele romilor din Polonia şi multe alte istorisiri ale romilor invizibili din Europa, intelectuali, realizatori de televiziune sau vânzători. Romii invizibili sunt mult mai numeroşi de-atât. E suficient să-i privim. Aşa cum sunt.
“Folosim termenul de romi invizibili pentru acei romi care muncesc, au studii şi sunt cetăţeni reali ai societăţii româneşti, dar care nu sunt vizibili pentru majoritarii de lângă ei. Din păcate, o treime din români încă declară că nu-şi doresc un vecin rom (ţigan, doar pentru că acest termen este încărcat de prejudecăţi). Îndemnul demersului nostru către spectator, fie că este tânăr rom sau român, profesor, activist sau (r)om invizibil este de a îndrăzni să spere că ceea ce-şi doreşte să fie când va fi mare poate deveni realitate, indiferent de problemele cu care se confruntă, fie ele lipsuri materiale sau discriminare – sau, cel mai des, amândouă, şi să lupte pentru o societate în care fiecare poate să îşi atingă potenţialul maxim fără a fi victima prejudecăţilor şi stereotipurilor” – Gelu Duminică, director executiv al Fundaţiei Agenţia Împreună.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *