Femeia de azi fie ea romănca roma (tiganca) sau «emancipate» ca ele nu mai ies din blugi, nu mai poarta tocuri, fac un duş în grabă, mâncă de la fast food, nisi întindem părul cu placa (altceva oricum n-am ştie să faca ), cu prietenii se vedem rar şi atunci când se ved comandă mâncare. Sunt veşnic alergate, obosite, sătule de tot şi de toate. Şi asta pentru că au fost proaste. Când am vrut cariere, joburi, etc, trebuia să se asigura că bărbaţii pot şi vor să gătească, să spele, să calce, Nu sau asigurat şi sau trezit cu toate pe cap.
Bunicile, străbunicile noastre trăiau până la 80-90 de ani, erau casnice, creşteau copii, schimbau reţete, mergeau la teatru, la operă, pictau, găteau pentru mese memorabile cu prietenii, planificau vacanţe, se coafau constant, purtau ciorapi de mătase cu dungă, port-jartier şi pantofi cu toc. Aveau timp să culeagă levănţică şi să o pună în şifonier printre rufe, la fel cum aveau timp să întindă la uscat flori de tei Dacă pe noi ne învăţau bunicile/mamele să gătim, pe copiii de azi părinţii îi duc la cursuri de gătit. Cine dracu’ mai are timp să-i înveţe? Străbunicile şi bunicile noastre aveau tihnă, liniştea mentală de a crea oameni, caractere. Noi, în grabă, mereu pe fugă, mereu în contratimp de vreo 30 de ani încoace, creăm doar indivizi. Aşa că nu ştiu cum o fi mai bine“,
