MAMA GHICITOARE DE SUFLETE

La un moment dat, Mama Silvia avea darul ghicitului“. Dădeau în cafea şi cărţi, . Spuneau despre cel ce juca rolul de „client“ tot felul de lucruri amuzante, şi, într-o lume în care nu exista DVD, internet şi
Youtube, chestia asta devenise una dintre modalităţile favorite atunci când se adunau. Unii roşeau sau se emoţionau atât de tare când mama „vrăjitoare“ le spuneau chestie, încât puteau să jure ca „are har“ şi că „e ceva magic la mijloc“. Curând, mama stia toate satele de ia vrajile eii si-a transformat în „meserie“, numărul clienţilor, dar mai ales a clientelor, devenind din ce în ce de mare. Bineînţeles, şi serviciile s-au diversificat. Astfel, s-au „legat“ şi „dezlegat“ cununii, s-au făcut descântece şi incantaţii, s-a lucrat pentru potenţă nu ştiu cărui bărbat sau să iasă dracii din el să nu mai bea, se afle despre „concubinul“ unei nu ştiu care doamne căsătorite sau să facă pe nu ştiu cine să te iubească mai cu foc. Toate aceste „servicii“ erau recompensate destul de bine de clienţi în bani şi/sau produse. Atunci am auzit de expresii de genul: „la drum de seară“, „om de stat“, „a cădea la pat“, „se va întâmpla în x puncte“ (pentru a desemna perioada în care se va întâmpla acel lucru, „un punct“ fiind echivalent cu „o zi, o săptămână, o lună sau un an“) sau „cineva se ţine de capul tău“. Mai întotdeauna era vorba de „duşmani“, „făcături“, „ochi răi“ şi „farmece“ pe care cineva ţi le făcea pentru a-ţi face rău. Mai întotdeauna, cele două răspundeau aşteptărilor oamenilor În mintea mea de copil, ghicitoarea mama era un fel de doctor de suflete căzute: ei îi povesteai cele mai negre secrete ale tale şi tot de la ea aşteptai soluţia „magică“ la o problema ce-ţi apasă inima şi-ţi chinuia mintea. Uşa ei îţi era întotdeauna deschisă şi, într-o societatea în care iţi era frică să vorbeşti şi cum umbra ta, cineva îţi dădea senzaţia că nu eşti singur şi că e acolo să te ajute.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *