Pâinea necăjiţilor

 

Întrebările incomode constituie subiectul zemos. Pentru presa care focalizează asupra cazurilor feroce şi un pic revansând.
Bulversat de ritmul de idei ale tranziţiei, românul nostru se refugiază instinctiv în braţele paternaliste. Există diferenţă de crez în gândirea . Fiecare vrea să-şi îndulcească viaţa, fiecare îşi mobilizează resursele de supravieţuire. Viaţa în te obligă la singurătate. Trebuie să ieşi la liman, egoismul creşte şi atinge cote alarmante. La iraţional face ca un hoţ milos să fie iubit că împarte prada cu alţii. Lumea lor este fascinantă, cu înălţimi uriaşe şi mici abjecţii. Convingerea să starea de martor al unor evenimente teribile e uneori atât de ingrată, încât devine de-a dreptul insuportabilă. Să prelungeşti un vis ceţos, simbolic cutreierat de strigăt şi de spaimă. În moment de infantelism sper ca profeţia lui Nostradamus, aceea că în 2018 necazurile noastre se vor sfârşi.Ai greşit, te eliminăm temporar sau definitiv dintre noi. Întrebarea firească: Sistemul ajută pe greşitii noştri să devină utili societăţii? Şi în ce sens?
Este adevărat că noi suntem un marasm social imoral, nu ne cunoaştem trecutul, nu înţelegem prezentul, noi romii ne-am pierdut reperele, dar în materie de realism suntem doxă. Cu toate acestea, suntem oameni şi trebuie să fim respectaţi. În acelaşi timp, nu sunt apărătorul , dar sunt realist cu mine însumi. dar trebe sarespecti legile statului trebe respectate la limita legii, -. Prin urmare, speranţa nu este convingerea că ceva se va schimba în bine, ci certitudinea că ceva are sens. Indiferent cum va merge, oamenii sunt în general obiecte. De aceea simt nevoia s esiste Bunătatea lui nu este limbajul surdului. Pare o coincidenţă în esenţă, lucrarea păcatului tocmai în acest sens constă, în tradiţia filocalică.
Ne suportăm unii pe alţii numai pentru că toţi suntem nişte impostori. Încăpăţânarea prostească este fixismul unei minţi limitate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *