Emy Drăgoi şi republica acordeoanelor din Ploieşti

 

 

Prima oară a cântat la acordeon când avea doi ani şi opt luni. Tatăl său, profesor din aceia de şcoală veche, autentică, îi arătase clapele şi o melodie elementară, dar cât se poate de serioasă: „Truli“. Se întâmpla pe undeva, prin iarna lui ’79, în satul Poiana Vărbilău, judeţul Prahova. Azi trece drept regele jazzului la acordeon, chiar dacă trăieşte într-un oraş cunoscut mai degrabă pentru ambiţiile republicane. Dar el e rege şi, în plus, are şi un regat cât o mică, promiţătoare comoară: 70 de acordeoane spectaculoase, adunate într-o colecţie inedită în România. Aceasta este istoria scurtă a lui Emy Drăgoi şi a acordeoanelor sale. Din 1829 până azi.
Lui Emy Drăgoi se pare că i-a fost dat să cânte la acordeon. Nu doar pentru harul cu care îmblânzeşte instrumentul ăsta, nu doar pentru felul în care, atunci când cântă, i se înseninează fruntea şi-i răsare zâmbetul neastâmpărat, şi nu doar pentru dexteritatea, ingeniozitatea şi destoinicia sa atent meşteşugite. Ci pentru că, dacă n-ar cânta la acordeon, Emy Drăgoi n-ar fi decât un acordeonist neîmplinit. Ciudată tautologie existenţială, dar aşa se întâmplă cu oamenii născuţi parcă anume pentru a fi regi, fie şi doar regi ai jazz-ului la acordeon.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *