Shadow

Vise de toamnă

 

Rostuită din coasta lui Adam, femeia nu are chip, nici sex, daa, este doar acel poem cu sex şi chip contopite în rostire dintru Dumnezeu pentru a fi niciodată aceeaşi dar mereu ucigător de frumoasă şi … atît de dulce-amară… precum orice vis de neîmplinit.am deschis încet ochii… daa, erai acolo… strecurată în aşternutul meu… lîngă mine… şi m-am înfiorat prelung atins de căldura trupului tău… aceea a unui foc din lemn de brad, tei şi stejar… cu fumul străveziu mirosind a basm-de-seară la gura căminului depănînd poveşti cu Feţi-Frumoşi, Ilene Cosînzene şi Zmei… să nu mă minţi, spune-mi, sunt cea mai frumoasă, cea mai minunată femeie din viaţa ta?… şi pentru totdeauna – aşa?… spune-mi.aşa că am derulat filmul cînd apocaliptic, cînd frumos, cînd plictisitor, cînd felie-de-viaţă despre femeile din viaţa mea…Oamenii au inventat plecarea spre a nu fi prea înduioşaţi de propria lor soartă. Când şi-au dat seama că fiecare plecare echivalează cu a muri puţin, este deja prea târziu, sa mai renunţ la visare De ce avem tendinta sa ne tinem cu dintii de casnicii care trosnesc din incheieturi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *