Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la plata unor despăgubiri financiare către doi cetăţeni de etnie romă împotriva cărora, conform verdictului CEDO, poliţia română a folosit forţa în mod „excesiv şi nejustificat de circumstanţe” în timpul unor operaţiuni de căutare a unor suspecţi de furt, instanţa europeană estimând în plus că autorităţile române nu au investigat suficient o posibilă „motivaţie rasistă” a poliţiei române în organizarea acelor operaţiuni, se arată într-un comunicat emis marţi de CEDO.
politia icon politisti
Conform verdictului CEDO, poliţia română a folosit forţa în mod „excesiv şi nejustificat de circumstanţe”
Reclamanţii Augustin Lingurar, Trandafir Lăcătuş şi Minerva Covaci fac parte dintr-un grup de etnici romi din Cluj. În urma primirii a numeroase plângeri privind fapte de furt, poliţia română a efectuat o investigaţie în baza căreia a organizat împreună cu jandarmeria, pe 5 noiembrie 2005, o primă operaţiune în comunitatea romă de la Pata Rât.
În hotărârea definitivă emisă acum de instanţa europeană, aceasta estimează că „folosirea forţei de către poliţie împotriva dlui Lingurar şi dlui Lăcătuş a fost excesivă şi nejustificată de circumstanţe”. „Dl Lingurar a fost trântit la pământ de către un ofiţer de poliţie şi dl. Lăcătuş a fost lovit cu un baston poliţienesc deşi nu opunea rezistenţă şi a fost imobilizat de doi ofiţeri de poliţie”, menţionează CEDO, care consideră că „aceste acte de brutalitate au fost menite să stârnească sentimentul de teamă, angoasă şi inferioritate care pot umili şi înjosi”, punerea la pământ a reclamantului reprezentând în opinia instanţei europene un act ce „afectează demnitatea umană”.
Deşi nu a admis că acţiunea poliţiei a avut o motivaţie rasistă, CEDO a considerat totuşi că investigarea de către autorităţile române a acuzaţiei de rasism formulate de reclamanţi nu a fost aprofundată suficient. Mai mult, CEDO notează că investigaţia autorităţilor române s-a concentrat numai pe circumstanţele în care s-au desfăşurat operaţiunile poliţiei şi pe plângerea formulată de reclamantul Lăcătuş privind relele tratamente la care a fost supus, nu şi pe cea a reclamantului Lingurar, iar investigarea plângerii formulate de reclamantul Lăcătuş a durat prea mult, peste opt ani.