RFI 25 de ani. Cum gestionează Suedia problema romilor?

 

Există şi romi suedezi. Sunt aproximativ 50 de mii, iar viaţa lor nu a fost tocmai uşoară în trecut. Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, ei nu aveau dreptul să se mute dintr-un loc în altul, să voteze, iar în anii ’70 încă li se luau copiii şi erau sterilizaţi forţat. Thomas Hammarberg a primit în 1977 premiul Nobel pentru pace, în calitate de reprezentant al Amnesty International, iar din 2006 şi până în 2012 a fost comisar european pentru drepturile omului. Azi, el este preşedintele Comisiei Împotriva Antiţigănismului, creată de Guvernul suedez acum un an, pentru a ajuta la integrarea romilor în societate. O misiune care s-a complicat odată cu sosirea în ţara scandinavă a romilor din România. Un interviu realizat de corespondentul RFI în Suedia, Constantin Drăgan.
Reporter: Thomas Hammarberg, în 2012, Guvernul suedez a anunţat crearea unei strategii care se întinde pe două decenii şi care este menită să garanteze romilor care vor împlini 20 de ani în 2032 că vor avea aceleaşi drepturi şi acces la aceleaşi oportunităţi ca restul populaţiei. Când am auzit asta şi am aflat şi de existenţa Comisiei împotriva antiţigănismului, m-am întrebat totuşi cât de rea trebuie să fie situaţia unei comunităţi, pentru a avea nevoie de aşa măsuri?
Thomas Hammarberg: Am criticat acest plan încă de la început. Dacă stabileşti o ţintă atât de îndepărtată în timp, românii vor înţelege că vor trebui să aştepte 20 de ani pentru a avea drepturi depline. Totul trebuie făcut chiar acum, pentru a corecta situaţia în care încă există semne de antiţigănism în ţara asta. Unii romi îşi schimba numele ca să sune mai suedez şi să aibă astfel mai multe şanse de a-şi găsi serviciu.

Rep.: Bine, dar asta se întâmplă şi în cazul străinilor care vin în Suedia. Unii îşi schimbă numele, pentru a avea un acces mai uşor la un job…
T.H.: Da, exact despre asta vorbesc. Este un semnal de alarmă că e ceva greşit în societate. Noi încercăm să găsim căi pentru a schimba prejudecăţi care încă există în societatea noastră, după atât de mulţi ani. Înainte de a fi înfiinţată comisia noastră, s-a descoperit că într-o regiune din sudul Suediei, Poliţia înregistrase cam 10% dintre romii din această ţară, inclusiv mulţi copii. Registrele cuprindeau 4.700 de nume. Mai mult de o mie erau copii, iar 200 dintre cei înregistraţi muriseră deja. În plus, Poliţia construise şi arborii genealogici. Creaseră deci un registru pe baze etnice. Lucrul ăsta era chiar remarcabil, pentru că în Suedia noi nu avem evidenţe oficiale cu cine e rom şi cine nu. Descoperirea a fost un şoc pentru romii de aici, din cauza tristei experienţe din secolul trecut cu registrele. În ţara asta şi în altele, ca Norvegia, registrele de romi fuseseră făcute atunci de nazişti. Iar din Norvegia populaţia de romi chiar a fost deportată în Germania, iar mulţi au fost ucişi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *