Romii şi viaţa lor zbuciumată în istorie

 

Timp de secole, ţiganii din Ţările Române au jucat cel puţin două roluri foarte importante în viaţa economică: comercianţi-în special nomazii şi vânzătorii ambulanţi şi robii, sclavi rromi care făceau obiectul tranzacţiilor în această calitate. Potrivit documentelor istorice, robii ţigani au fost tranzacţionaţi la sud de Carpaţi timp de 500 de ani. În Gorj, cel mai mare proprietar de robi ţigani la jumătatea mileniului doi era Mânăstirea Tismana.

Timp de cinci secole strămoşii romilor de astăzi au fost robi

Pe vremuri, robii ţigani, pentru că aşa i-a cunoscut istoria, contribuiau la starea financiară a stăpânilor, vânzarea lor fiind de multe ori cea mai la îndemână modalitate de a stinge o datorie sau de a se răscumpăra din sclavia turcească sau tătărească. Ţiganii robi sunt vânduţi, sunt dăruiţi la cununie, ca zestre, daţi pomană la mânăstire pentru a le fi amintite stăpânilor la slujbe, sunt schimbaţi pe animale, pentru “nădragi de postav”, daţi “cap pentru cap” la eliberarea din rumânie, iar în cazul în care nu se vor supune şi “vor umbla de capetele lor, cu semeţie, să-i bată mult”, cum glăsuiesc documentele.

Preţul ţiganilor

Adesea robii ţigani erau schimbaţi în natură. Viaţa unui “ţigan” este echivalată de două mânăstiri la “100 vedre de vin”, cantitate probabil suficientă sfinţilor părinţi ce avuseseră o recoltă proastă de struguri şi poate că le lipsea vinul de împărtăşanie, iar a altuia cu o iapă cu şa, frâu şi mânz. Tot cam pe la începutul secolului al XVII-lea, o ţigancă este înlocuită prin schimb cu un cal bun, echivalentul a 4000 de aspri. Nu au lipsit nici schimburile pe boi, vaci etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *