Ce mi-s romi, ce mi-s ţigani …

 

M-am hotărât să prefaţez textul ce urmează cu versurile de mai sus, din următorul motiv: Se citeşte îngrijorător de puţin, drept urmare textul, oricât de bine ar fi el scris, are zero şanse să fie lecturat de cei pe care-i vizează. Poate că versurile le vor stârni întrucâtva curiozitatea, cunoscut fiind faptul că mulţi dintre romi sau ţigani au darul improvizaţiei şi posedă remarcabile însuşiri de lăutari.Ceea ce trebuie să recunoaştem că nu-i de ici-de colo. Pentru că eu cel puţin, nu am ştire să existe o altă seminţie care să îmbine în textura sa lăuntrică trăsături atât de contradictorii: forţa barosului şi gingăsia viorii, patima dragostei şi cruzimea răzbunării, imensele bogăţii deţinute de câţiva dintre ei şi sărăcia lucie a celor mulţi, indisciplina socială datorată dorului atavic de hoinăreală şi stricta disciplină tribală etc.
Cu certitudine că asemenea trăsături surprinzătoare au captat interesul unor mari scriitori din literatura română şi universală: Ion Budai Deleanu, B.P.Hasdeu, Gala Galaction, Puşkin, Prosper Mérimée, Maxim Gorki, pentru a numi doar câţiva dintre cei care cu înzestrarea lor artistică au creionat figuri memorabile de eroi născuţi în sălaşurile ţigăneşti.
Dar scopul acestui articol nu este să delecteze cititorii cu succesele artistice ale producţiilor literare ori cinematografice (ex. filmul “Şatra”), inspirate din exotismul vieţii nomade a ţiganilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *