”Nu risipiți gloanțele! Loviți copiii de copaci!”

Istoria a fost scrisă cu sânge în lagărele din Auschwitz și Birkenau, acolo unde peste 6 milioane de suflete s-au ridicat la cer.

Au trăit în frig și mizerie, au mâncat zeamă din coji de cartofi și au dormit pe pat de scânduri sau de paie. Și-au rănit palmele în zile de muncă nemărginită, dar și-au șters sudoarea cu speranța. Așa au devenit din victime eroi. Mulți au murit, puțini au rezistat! „Luați-vă boarfele și tot ce aveți și părăsiți casele! Veți fi trimiși într-un loc mult mai frumos!”. Așa a început deconcentrarea populației de evrei din toată Europa. Bătrânul continent, îngenuncheat de cel de-Al Doilea Război Mondial sub auspiciul armelor, a capitulat în fata forței de oțel a ideologiei naziste.

Anul 1941 a reprezentant începutul sfârșitului pentru milioane de suflete care pășeau sfioase și temătoare spre o lume necunoscută. Înghesuiți în vagoanele de animale, fără apă, fără mâncare și doar cu un mic ochean prin care intra aerul, trenurile ce transportau „marfa”, după un drum de câteva sute de kilometri, ajung la destinație: lagărul de la Auschwitz. Un proiect gândit și început cu mult mai mulți ani înainte de începutul războiului, o idee ambițioasă continuată de marele Führer, Adolf Hitler, descris ca fiind întruchiparea Anticristului pe pământ.

„Soluția finală a problemei evreiești” a vizat din păcate nu doar programul de exterminare a acestora, ci și alte victime: romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, pacienți bolnavi mintal sau cu handicap fizic, cetățenii sovietici, prizonierii de război, homosexualii, martori ai lui Iehova, negri și adversari politici ai naziștilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *