De ce românii nu suportă rromii

 

 

Despre romi, ţigani sau cum vreţi să le mai spuneţi s-a scris mult în ultima vreme. Mă asociez celor pe care problema romilor îi preocupă la modul latent, în sensul că n-am altă posibilitate de a reacţiona decât să scriu la ziar şi să par panicard-moralizator, ceea ce este incomod pentru mine şi inutil pentru societate. (Fiind de modă veche, încă mai cred că orice scriere are un rost şi un mesaj, oricare ar fi el, nu scrii la ziar doar ca să te bagi în seamă sau să te afli în treabă.) Astfel încât, după ce mi-am dat seama că romii-ţigani sunt definitiv marginalizaţi şi părăsiţi de deşteapta şi incoerenta societate românească, am renunţat să-mi mai bat gura de pomană. Şi am făcut-o cu oarecare tristeţe şi îngrijorare, sentimente pe care le am întotdeauna în momentul în care văd oameni nevoiaşi şi copii de ţigani cerşind pe stradă sau prin scările blocurilor Rromii, concetăţenii nostri. Una dintre marile provocări cu care se confruntă, şi mai ales se va confrunta România, este cea a rromilor. Mulţi le spun ţigani, dar în anii din urmă, o serie de lideri politici şi civici ai acestei largi comunităţi . E o prostie să ceri asta străinilor, când în Europa de Vest nu te referi la cetăţenii altui stat precizându-le etnia. Cetăţenia contează. Asta trebuie să înţelegem. În Vest, rromii nu există. Toţi sunt români. Sigur, poţi şi trebuie să înţelegi frustrările unui om care vede cerşetorii rromii fiind asociaţi tuturor românilor, în Franţa. Dar asta e. Ei, ca şi românii-români care fură sau jefuiesc, sunt produsul statului român. Al incapacităţii sale Iar în ceea ce priveşte politica României în materie, vor trebui date la o parte trei iluzii. Prima este iluzia că romii sunt doar atîţia cîţi dau recensămintele recente. Populaţia ţării este, desigur, cea pe care o indică cel mai recent comunicat al institutului de statistică, dar romii, înăuntrul acesteia, sunt mai mulţi. Se ştie că apartenenţa etnică este o chestiune de opţiune şi că autoidentificarea etnică este mereu dificilă la romi. A doua iluzie este aceea că problema romilor este europeană, înainte de a fi a statului român. Motivul pentru care noi, romii, ţinem cu tot dinadinsul să fim liberi, este că dorim să rămânem în adevăr şi nu în minciună. Până şi faptul de a bea apă este un act religios. În trei cuvinte putem să cuprindem ce înseamnă viaţă, etică, deşi viaţa merge înainte. Şi cu toate acestea, în România e plin de romii de drept comun, dintre care 70 la sută sunt irecuperabili, restul fiind oameni care pot fi reintegraţi în societate numai după o grea penitenţă. Fiecare vrea să-şi îndulcească viaţa, fiecare îşi mobilizează resursele de supravieţuire. Viaţa te obligă la singurătate. Trebuie să ieşi la liman, egoismul creşte şi atinge cote alarmante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *