Iată ce povesteşte sociologul Gelu Duminică pe pagina de Facebook: „Acum câţiva ani am decis împreună cu prietenii mei să facem vacanţa de vară în România. Resortul, unul cu regim all-inclusive din Venus, organiza, urmărind modelul turcesc, în fiecare seară mici evenimente artistice pentru clienţi. Într-una din seri a fost, printre altele, o trupă de dans ţigănesc formată numai din români: femeile dădeau lasciv din fund, bărbaţii purtau cămăşi roşii şi tropăiau de ziceai că s-a mutat strâmtoarea Bosfor la Saturn. Bărbaţii încântaţi făceau poze la dansatori (eu cred că mai degrabă la dansatoare), gândindu-se cum le-ar sta între gagicile alea. La un moment dat şi-a facut aparitia şi “ţiganca focoasa” care a venit pe la toate mesele performând ceea ce se dorea a fi belly-dance. Când a venit la noi la masă, eu m-am uitat ca prostu’ la ea şi nu am schitat nici un gest, pentru că eram confuz: ori o face pe ”ţiganca”, ori pe ”arăboiaca”. Aşa că, împreună cu prietenii mei, am hotărât că e româncă şi ca face ce o duce capul pentru a câstiga un ban cinstit. A doua seară a fost stand-up comedy. Un tip încerca să spună chestii pe care le considera haioase fără a reuşi însă să provoace reacţia dorită decât la foarte puţini din cei aproximativ 200 de turişti prezenţi în sală. Începe gluma aia cu aparatul GPS a cărui voce este în dialectul ardelenilor, a moldovenilor sau a oltenilor. Am mai văzut-o pe Youtube şi cel care o pune în scenă acolo avea, clar, mai mult har decât tipul acela. La un moment dat, „cu riscul de a deveni rasist“, tipul cu stand-ul ne întreabă: „Avem indieni în oraşul nostru?”. Nimeni nu se prinde la ce se referea omul, aşa că răspunsul este „nu”. Insistă comediantul în a primi un răspuns pozitiv şi ne face să realizăm că, de fapt, omul nu se referea la indienii din India şi nici la cei din America de Sud, ci la ţiganii autohtoni. Bineînţeles că vocea GPS-ului în „dialectul indienilor” este cu un accent considerat specific şi face trimitere la „furt”, „poliţie”, „pirande” şi „puradei”. Unii puşti din sala încep să râdă. Mă simt aiurea la gândul că, în cazul în care aş fi avut un copil, acesta ar fi riscat să se simtă umilit pentru singura vină că aparţine etniei romilor. Mi-am adus aminte de momentul în care a trebuit să-i explic unei nepoate de-ale mele, atunci când am luat-o de la grădiniţă, că noi nu furăm copii şi că „dacă nu stai cuminte, vine ţiganul şi te fură“ e doar o prostie rasistă spusă de una dintre mamele colegilor ei. Nu am reuşit destul de bine, pentru că la un moment dat, după ce a auzit exact aceeaşi sintagmă de la altă mămică, ne-a considerat mincinoşi, punând în practică ceea ce o învăţasem acasă şi anume că dacă aude acelaşi lucru de la două persoane diferite, să se gândească bine dacă nu cumva ceea ce spun acei oameni este şi adevărat.
