Shadow

Nicio speranţă la orizont!

În ciuda fondurilor UE şi al eforturilor ONG-urilor, principala minoritate europeană nu trăieşte mai bine decât cu 10 de ani în urmă. Lipsă de consecvenţă din partea celor de la Bruxelles, corupţia responsabililor locali şi dezinteresul statelor sunt principalele motive 08 aprilie este Ziua Internaţională a Romilor, dar mulţi dintre cei 12 milioane de romi din Europa trăiesc încă într-o sărăcie cruntă. Tensiunile etnice sunt în creştere, aşa cum am putut vedea cu atacurile taberelor de romi din Italia în 2008 sau intimidările la care se dedau grupurile paramilitare rasiste în Ungaria. În septembrie anul trecut, mii de bulgari au ieşit în stradă, strigând sloganuri precum “Ţiganu-i bun doar de săpun”. “Tratamentul rezervat romilor este încercarea decisivă a democraţiei”, afirma profetic răposatul preşedinte ceh Václav Havel, în 1993. Tranziţia spre capitalism a avut consecinţe dezastruoase pentru romi. Sub regimul comunist, ei aveau locuri de muncă, erau cazaţi şi şcolarizaţi gratuit. Acum, mulţi îşi pierd locurile de muncă, locuinţele, iar rasismul împotriva lor a reapărut masiv şi nepedepsit. La sfârşitul anilor 1990, perspectiva de aderare la UE a anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est lăsa să se întrezărească o îmbunătăţire. “Liderii romi erau foarte entuziasmaţi”, îşi aminteşte fostul deputat european Jan Marinus Wiersma. Ţările candidate la aderare îşi adaptau legislaţia la cea a UE şi propuneau proiecte. Dar era doar praf în ochi, spun acum ONG-urile şi militanţii pentru drepturile romilor. În Bulgaria, de exemplu, romii şi-au regăsit masiv locuri de muncă, potrivit cifrelor oficiale. “În realitate, au reajuns, câteva luni, mai târziu înapoi în stradă”, afirmă, din Sofia, cercetătoarea bulgară Ilona Tomova. “Noi, ţările post-comuniste, ne pricepem să manipulăm cifrele. Dar Uniunea nu şi-a dat încă seama”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *