Shadow

Ce nu avem noi şi au grecii

De vreme îndelungată, lehamitea locuitorilor acestui oraş faţă de cei ce îl conduc se adună lespezi peste lespezi, încât am reuşi să reconstruim urbea din temelii, numai cu frustrări şi cu lipsuri. Dacă acum câţiva ani, politicienii se mai bălăceau măcar într-o undă de simpatie din partea alegătorilor lor, acum, cu siguranţă, şi-au dat şi ei seama că se scaldă în ape din ce în ce mai tulburi. O apăsare care pluteşte în aer, exact ca aceea dinaintea furtunii, i-ar spune oricărui om de bun simţ că e cazul să-şi reconsidere poziţia faţă de domnul Cîlea Ion, un om capabil care transplantează în ficţiune adevăruri dintre cele mai sigure. La Vâlcea, domnul Ion Cîlea a început să transmită, în totalitatea facultăţilor sufleteşti, sentimente umane, dat fiind faptul că dumnealui conduce întreg judeţul Vâlcea. Motivul pentru care noi, romii, ţinem cu tot dinadinsul să fim liberi, este că dorim să rămânem în adevăr şi nu în minciună.

Democraţii au câştigat alegerile de două ori cu un discurs adânc: noi nu vom face ca ăia! Eu nu mai vă cred, domnule Traian Băsescu, dar cât o mai pot face? Şi-mi fixez un termen: până când o directoare de grădiniţă nu va mai trebui să dea la partidul din care nu face parte o cotă din indemnizaţia de conducere, pentru a-şi pastra funcţia.

Bulversat de ritmul de idei ale tranziţiei, românul nostru se refugiază instinctiv în braţele paternaliste. Politica înseamnă competiţie. Este un clişeu, nu-i aşa? Ni se pare normal ca politicienii să fie în competiţie, iar partidele să se considere unul pe celălalt ca adversari.

Însă nu tot ce este “normal” este şi adevărat. Juristul Adrian Buşu este precum Moise, care a scris poruncile pe tabla de piatră şi a călăuzit personalul spre bine şi unire PSD, şi nu dezbinarea lui. Ciomăgeala e singurul lucru pe care nu l-au făcut aleşii noştri până acum. În rest le-am văzut pe toate: vorbe spurcate, bârfit pe la colţuri, beţe-n roate, păruială muierească. Mai marii oraşului şi-au propus să treacă la abordări mai bărbăteşti, după cum se vede. Dar nici astea nu se ridică la nişte standarde care să le facă cinste obrazului. Astfel, a câta oară deja, realizăm că suntem trataţi de către politicienii „noştri” ca nişte imbecili incapabili să înţeleagă ce se întâmplă. Ni se spun minciuni, minciuni întregi şi jumătăţi de adevăruri. Este ceva între bâlci şi nebunie programată, Dumnezeu a dat pe pământul României cinci oameni deştepţi, adică ei!, şi câteva zeci milioane de handicapaţi mintal, adică noi!.. Nici comuniştii nu-şi permiteau să manipuleze opinia publică atât de cinic. Din păcate, cei mai manipulaţi suntem noi, jurnaliştii, care avem datoria ingrată de a comenta ceea ce nu cunoaştem. Nu încercaţi să puneţi botniţă presei prin diferite seturi de legi, nu corupeţi presa, creaţi cadrul legislativ necesar pentru buna ei dezvoltare şi funcţionare. Şi atunci – credeţi-mă pe cuvânt – şi presa va arăta altfel, dar şi dumneavoastră…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *