Cum să-i belim pe romii ţigani

Dezbaterea rom-ţigan, falsă şi diversionistă, nu spune nimic despre romi, ci despre problema noastră identitară, a românilor majoritari.
Bulgarilor le vine să-şi dea foc la castraveţi, britanicii numără sideraţi fustele chivuţelor, olandezii şi finlandezii par daţi cu praf de scărpinat, italienii abia îşi revin după episoadele electorale cărora le-au făcut faţă cu greu şatrele strânse la gura marilor oraşe, francezii au burduşit avioanele cu pui de cortorarese trimişi în patrie să vândă flori în intersecţii (dar sunt educaţi, spun “merci”).
Puterea a ales ţapul ispăşitor pentru propriile ei eşecuri şi păcate şi el este pe gustul celor mai mulţi români ale căror prejudecăţi latente şi spaime identitare sunt astfel satisfăcute. Va fi mult mai uşor de înghiţit explicaţia că din cauza romilor nu intrăm în Schengen, acolo unde ne e locul, decât aceea că nu ştiu ce echipamente cumpărate pe criterii clientelare nu funcţionează. Sau că România se confruntă în continuare cu corupţia la nivel înalt. Odată canalizată mânia generală asupra romilor, El dorea să spună ca adesea romii nu sunt străini de imaginea pe care nonromii (“gagiii”, cum li se spune, cu o expresie pe care, dacă cei desemnaţi o acceptă fără tresărire, atunci au şi ei o problemă morală) o au despre ei. Cum nici românii nu sunt străini de imaginea pe care o au occidentalii despre ei. Pentru ca efortul social de a-i ajuta să aibă efecte notabile, trebuie ca romii înşişi să depună mari eforturi de a ieşi din situaţiile de care se plâng. Pleşu îşi exprimă scârba faţă de Imnul Naţional al României şi zice că trebuie schimbat. N-am înţeles niciodată ce drept ar avea minoritarii să se exprime pe probleme naţionale. Dl. Pleşu e ţigan, se ştie. Ar trebui să fie mândru de asta, ca şi dl. Patriciu. Însă, ce mi se pare grotesc nu este scârba sa la adresa românilor. Doar a contribuit din plin la schimbarea denumirii de ţigan în rom. E clar, ţiganii nu s-au adaptat, de sute de ani, modului de viaţă occidental, ei continuă să se organizeze şi să funcţioneze după mentalităţi tribale, ceea ce îi face diferiţi şi incomozi. Când spun acest lucru aş vrea să se înţeleagă faptul că nu doresc să incit la ură rasială. Dimpotrivă, aş dori ca şi ţiganii să poată trăi mai bine, să fie respectaţi. Aceasta nu se poate face cu ură şi cu violenţă. Dar nu se poate face nici ascunzând adevărul. Trebuie să recunoaştem că problema ţigănească există. În paralel, cu răbdare şi înţelegere, în câteva sute de ani, poate se rezolvă şi problema.
Lumea modernă are aproximativ aceeaşi doză de spiritualitate ca şi lumea de acum 2000 de ani sau de acum 3000 de ani. Nu avem nici mai mult, nici mai puţin spirit decât vechii greci. Contemporanii lui Iisus cu siguranţă că nu aveau nici fineţea, nici delicateţea omului modern din orice mare metropolă a lumii de astăzi.  Justiţia nu respectă drepturile romilor  fiindcă suntem în  continuare oameni de mâna a doua,  oameni second-hand. Nu superi pe nimeni,  eşti  bun, după care, dacă dai de belea, prietenii se prefac că nu au auzit de tine şi toţi te roagă să le uiţi numărul de telefon.  (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *