O poveste cu ţigani aşa cum rar vedem: ultimii căldărari din şatra lui Nicolae, renumiţi în ţară pentru cazanele de ţuică
„Meseria nu mai este brăţară de aur“, spune cu tristeţe Gheorghe Mihai (80 de ani), zis Nicolae, unul dintre ultimii romi căldărari din Mehedinţi. Puţini mai sunt interesaţi să cumpere acum obiectele din aramă sau cupru confecţionate de el, preferându-le pe cele din magazine.
Ani la rândul, romii din şatra lui Nicolae au făcut cazane de ţuică, tigăi, căldări, grătare, pe care le-au vândut în toată ţara, în peregrinări care ţineau vara întreagă. Se aşezau câteva săptămâni în fiecare sat mai înstărit, luau comenzi şi nu plecau până nu umpleau gospodăriile de cazane de ţuică şi găleţi din aluminiu sau cupru sau până nu le reparau pe cele făcute în anii trecuţi. Călătoreau prin ţară, folosind căruţe cu cai ori măgari, în care îşi urcau familia, cortul şi uneltele de lucru. Îşi aşeza
