Opinii

Aflaţi într-o perioadă de  transformări fundamentale, pornind de la o maximă lui  Immanuel Kant care arăta că: “Este loc pentru toţi sub soare”, ne întrebăm dacă românii şi romii pot convieţui în cadrul aceleiaşi ţări şi anume România? Convieţuirea nu se poate realiza fără cunoaşterea reciprocă şi fără acceptarea celuilalt. Pentru a se putea convieţui trebuie să se înlăture prejudecăţile, adică acele păreri false care ne împiedică să acceptăm că toţi suntem egali în drepturi şi avem aceleaşi îndatoriri. Ura, resentimentele, lipsa de informaţie duce la o deformare  a realităţii. Istoria ne învaţă că numai împreună, cei care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au valori morale comune (iubirea aproapelui, respectul semenului nostru ş.a.) pot  să-şi construiască viitorul. E

O prietenă mi-a propus să scriu ce cred eu despre puterea presei şi dacă generaţia tânără poate face vreo diferenţă. Asta se întâmpla în ‘90. După vreo câteva zile de mestecat ideea, mi-am dat seama că nu pot răspunde la întrebarea asta decât după ce-mi dau eu seama de ce m-am făcut jurnalist. Răspunsul e simplu: pentru a face o schimbare, pentru a-mi aduce contribuţia la progresul rromilor şi de a-i civiliza, de a le lua apărarea în faţa autorităţilor. Am fost foarte entuziasmat la început, dar pe parcurs m-am dezumflat un pic... Poate din cauza nivelului şcolii din România, poate din cauza mediului de presă ostil din România, nu aş ştii exact să vă spun. Asupra rromilor cădeau cele mai negre şi inimaginabile reproşuri. Da, e o meserie grea! Da, stresul te macină continuu. Da, autorităţi

Dezbaterea rom-ţigan, falsă şi diversionistă, nu spune nimic despre romi, ci despre problema noastră identitară, a românilor majoritari. Bulgarilor le vine să-şi dea foc la castraveţi, britanicii numără sideraţi fustele chivuţelor, olandezii şi finlandezii par daţi cu praf de scărpinat, italienii abia îşi revin după episoadele electorale cărora le-au făcut faţă cu greu şatrele strânse la gura marilor oraşe, francezii au burduşit avioanele cu pui de cortorarese trimişi în patrie să vândă flori în intersecţii (dar sunt educaţi, spun "merci"). Puterea a ales ţapul ispăşitor pentru propriile ei eşecuri şi păcate şi el este pe gustul celor mai mulţi români ale căror prejudecăţi latente şi spaime identitare sunt astfel satisfăcute. Va fi mult mai uşor de înghiţit explicaţia că din cauza romilo

A vorbi în ziua de azi despre sărăcie şi demnitate e ca şi cum ai face teoria chibritului, adică a vorbi în zadar despre un lucru care nu merită osteneală. Fiindcă cine mai vrea să audă de sărăcie şi cu atât mai puţin de demnitate două cuvinte care nu mai intră în limbajul omului de lângă noi. emnitatea în schimb este un cuvânt care poate fi scos fără reţinere din vocabular fiindcă este un concept lipsit de conţinut. Nu că nu l-ar fi avut niciodată, l-a avut şi era la mare cinste, ci pentru că l-a pierdut de-a lungul vremurilor astăzi nemaispunând nimic. Demn este asociat mai degrabă cu prost şi este total opus şmecherului care se descurcă, o caracteristică la mare cinste printre compatrioţii noştri, şi cine vrea să fie prost. Nimeni. Este normal să nu se mai folosească în limbajul de fiec

Romania este, din pacate, o tara a marilor contraste. Un exemplu nefericit l-a reprezentat si recentul congres al democrat-liberalilor. În timp ce parcarea din fata Parlamentului era plina de masini de lux de zeci si sute de mii de euro, în viata reala mureau pensionari de foame în case si pe strada (vezi cazurile de la Neamt, Calarasi si chiar Ramnicu Valcea). În timp ce la congres, democratii se laudau cu “succesurile” lor în lupta cu criza, mii de romani faceau coada la Casele de Ajutor Reciproc si la Casele de Amanet, lasandu-si gaj inelele si cerceii pentru o amarata bucata de paine! În timp ce vilele guvernantilor înfloresc cu nemiluita în toata tara, zeci de mii de romani au ramas fara case din cauza creditelor. Ei au conturi grase la banci, noi, doar datorii cu nemiluita. Ei, cu

Identitatea unui popor, unui neam, unei comunităţi sau unui grup etnic este dată şi asigurată în principal de păstrarea limbii şi a obiceiurilor străvechi, adică de păstrarea tradiţiilor! Dar aici este un punct nevralgic. Nu toate tradiţiile sunt benefice  sau necesare! Unele dintre ele, aşa cum istoria consemnează deseori, sunt adevărate piedici în calea dezvoltării! În general, benefice sunt tradiţiile culturale de genul: dansuri, meşteşuguri. Altele îşi au locul doar în muzee şi cărţi, aşa cum sunt costumele populare, uniforme, unelte, documentele istorice etc. Romii trebuie să înţeleagă că nu mai pot trăi în lumea secolului XXI în costume înflorate, în căruţe sau corturi. Asta dacă nu vor să mai fie marginalizaţi. Trebuie să renunţe şi la cutuma căsătoriilor timpurii şi mai ales să-

Actualul recensământ al populaţiei este un prilej excepţional pentru romi. Ei au astfel ocazia să-şi asume originea, să şi-o respecte, să o promoveze. Este important ca romii, luând exemplu de la celelalte minorităţi naţionale (unguri, germani, tătari etc.) să nu-şi mai ascundă etnia. România secolului XXI nu mai este demult o ţară represivă, deci ascunderea originii nu mai este necesară. De ce este important ca romii să declare adevărul? Din mai multe motive. În primul rând este necesar să se ştie cu exactitate numărul romilor faţă de întreaga populaţie. Un procent ridicat poate justifica, atât politic, cât şi economico-social atribuirea unui număr mai mare de funcţii politice sau administrative, de o distribuire corectă a resurselor bugetare. În al doilea rând, se pot identifica exac