Identitatea unui popor, unui neam, unei comunităţi sau unui grup etnic este dată şi asigurată în principal de păstrarea limbii şi a obiceiurilor străvechi, adică de păstrarea tradiţiilor!
Dar aici este un punct nevralgic. Nu toate tradiţiile sunt benefice sau necesare! Unele dintre ele, aşa cum istoria consemnează deseori, sunt adevărate piedici în calea dezvoltării!
În general, benefice sunt tradiţiile culturale de genul: dansuri, meşteşuguri. Altele îşi au locul doar în muzee şi cărţi, aşa cum sunt costumele populare, uniforme, unelte, documentele istorice etc.
Romii trebuie să înţeleagă că nu mai pot trăi în lumea secolului XXI în costume înflorate, în căruţe sau corturi. Asta dacă nu vor să mai fie marginalizaţi. Trebuie să renunţe şi la cutuma căsătoriilor timpurii şi mai ales să-şi lase copiii să înveţe, nu numai la şcoala primară, ci şi la licee şi facultăţi.
Numai cu o generaţie tânără şi educată la nivel european romii pot accede la funcţii importante de decizie şi politică, economie, educaţie şi cultură. Cu doar câteva “vârfuri” în artă şi în sport, romii nu vor ajunge departe. Romii au nevboie de lumină, de carte şi educaţie!
Tradiţiile se respectă, se păstrează, doar nu se practică cotidian. Nu tradiţia te scoate în faţă! Şi să nu uităm, tot istoria ne învaţă că ceea ce azi e modern sau cutezător mâine va deveni tradiţie. Aşa este istorie şi nimeni nu o poate schimba!
Vreţi să fiţi egali cu ceilalţi? Da? Atunci acceptaţi noul şi luptaţi pentru voi! Fiindcă dacă voi nu luptaţi pentru voi, nimeni altcineva nu o va face!
