Ca mămică a democraţiei moderne, America a fost mereu îndreptăţită să dea sfaturi suratelor care au păşit mai recent pe calea libertăţilor cetăţeneşti şi să le mai zică una-alta despre dreptul la liberă exprimare, sacralitatea proprietăţii sau egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Evident, sfaturile pot fi acceptate sau nu, dar, de decenii bune, America a îmbătrânit şi ea şi a devenit mai cicălitoare ca o soacră care ţine neapărat să arate nurorilor că plăcinta ei de mere e mult mai bună decât baclavaua lor şi, prin urmare, le îndoapă cu plăcintă, fie că vor, fie că nu. Şi e vai de tinerelele care nu gătesc după reţetele sale, că le implementează nişte cărţi de bucate de jar mănâncă! România a trecut şi ea de la borşul rusesc la curcan umplut şi pare să sărbătorească o eternă zi a recunoştinţei faţă de Marele Licurici. Totul se face cum zic americanii, când zic americanii şi unde zic americanii, ca să ne fie nouă bine – zic tot americanii. Dar uite că, dându-i nas, nu doar Ivan se suie pe divan, ci şi John sau, în cazul de faţă, Mark. Mark Gittenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, care, mai abitir decât Vîşinski, critică orice nu-i convine la România şi, în spiritul deplinei transparenţe democratice, simte nevoia nu doar să ne spună ce să gătim la prânz, ci şi să-şi bage nasul în cratiţele autohtone.
Sincer să fiu, eu credeam că nenea Gittenstein ăsta este un pic “jidanstain”, ca să zic aşa, dar intuiesc, după ultimele sale declaraţii, că ar avea şi ceva sânge de “gitanstain” prin instalaţie. Alfel cum să-mi explic pasiunea subită care l-a apucat pentru romii din Baia Mare, ameninţaţi de primarul Cherecheş cu alungarea de pe terenurile ocupate ilegal? Oricum le-am privi, de la Bucureşti, Washington sau Baia Mare, lucrurile sunt cât se poate de clare: romii băimăreni nu vor fi zburătăciţi pentru că sunt ţigani la origine, ci pentru că s-au instalat, într-o bună tradiţie cioripaneză, ca găina pe grămadă (apreciaţi, vă rog, că nu zic “ca cioara în par”, căci ar suna a rasism) şi nu se mai dau duşi. Cum se întâmplă, de obicei, în cazurile cu minoritari, s-au găsit destule ONG-uri şi asociaţii ale romilor fără frontiere care au sărit ca arse, protestând şi făcând trimiteri la Auschwitz şi Bug. Şi nu ştiu cine i-a şoptit domnului ambasador povestea, dar înclin să cred că diplomatul, până acum atât de rezonabil, a fost prost informat de a luat apărarea unor indivizi care nu respectă nici legea, nici dreptul la proprietate şi nici comunitatea, adică exact lucrurile pentru care în America s-ar cam lăsa cu pulane pe cârcă.
Şi, la urma urmei, ce-a făcut primarul Cherecheş ca să fie condamnat? A dispus ca un teren pe care ţiganii îşi instalaseră şatra să fie evacuat. I se pare domnului Gittenstein asta discriminare rasială? I se pare xenofobie? Aş fi curios ce s-ar întâmpla dacă, să spunem, un grup de apaşi, câţi au mai rămas prin cele State, şi-ar pune corturile mâine pe peluza din faţa Casei Albe. De fapt, nu-s curios ce se întâmplă, căci asta ştiu deja, sunt curios doar câte secunde le-ar trebui poliţailor americani să-i umfle pe impertinenţi şi să-i bage la beci, arătându-le că America nu-i sat fără câini. Cam aşa a procedat şi Cherecheş al nostru. Or, el este pus la zid şi considerat rasist. Păi de ce românul e al dracu’ şi rasist când îl scoate în şuturi pe ţigan de pe maidan, iar americanul e democrat şi progresist când îi bagă pe amerindieni în rezervaţii şi-i uită acolo până la următorul sejur al lui Manitu pe Pământ? Vedeţi, domnule Gittensein, de ce n-are acvila americană coadă? Fiindcă i-au jumulit-o adepţii corectitudinii politice, că prea arăta a curcan! La Baia Mare s-a creat o falsă problemă: nu nişte ţigani vor fi evacuaţi, ci nişte cetăţeni români care au încălcat legea. Cum de, atunci când fac prostii prin lume, ţiganilor li se spune români şi sunt arestaţi, iar atunci când sunt, vezi Doamne, persecutaţi în România (adică nu-s lăsaţi să fure şi să dea în cap), redevin, brusc, romi şi minoritari, deci trebuie protejaţi? Ţiganii ar trebui să fie pretutindeni şi mereu cetăţeni români, înainte de a fi romi, şi după calitatea lor de cetăţeni trebuie judecaţi, nu după culoarea pielii.
Dar onorabilul domn Gittenstein e, probabil, mă gândesc eu, un idealist de bună-credinţă şi din această postură s-a trezit să ia apărarea domnilor şi doamnelor care s-au instalat la Baia Mare pe ogorul altuia. Vă mai amintiţi? La fel de vocali întru apărarea romilor erau, prin anii ‘90, şi italienii, francezii, britanicii şi alte neamuri occidentale. Între timp, le-a trecut mizericordia când au simţit pe propria lor piele farmecul convieţuirii cu bronzaţii noştri compatrioţi. Poate că şi americanii ar avea nevoie de câteva caravane de ţigani, într-un schimb cultural de mare efect, ca să se lămurească şi ei cum stă treaba şi să vadă că Fură-Cai şi Pardaillan ai noştri sunt mai ai naibii decât Sitting Bull şi Geronimo ai lor. Dragi yankei, ia daţi nişte vize la ţigani, să vedeţi ce bine vă simteţi pă urmă, mânca-v-aş ochişorii voştri albaştri de campioni ai democraţiei! Cine ştie, poate că numai democraţia personificată, în speţă America, mai pot salva ţigănia, başca şi România. Dacă ne-aţi lua vreo câteva mii de magraoni de pe cap, măcar pentru un an-doi, eu zic că aţi face un mare bine modestei noastre ţărişoare, rezolvând pentru totdeauna problema locativă a romilor: nu vă daţi seama că, la cât fier şi cupru ar scoate ăştia din Statuia Libertăţii, la întoarcere vor putea umple toată România de palate cu turle?