Un val de ura rasiala, la nivelul intregii Europe, afecteaza viata copiilor romi, care isi insotesc parintii, in incercarea disperata a acestora de a gasi un trai mai bun pentru ei si copiii lor, migrand in Europa Occidentala. Zilele trecute, unii italieni din Livorno au comemorat moartea de acum 4 ani, in noaptea de 10/11 august, a patru copii romi de origine romana, intr-un incendiu provocat intr-un ghetou de la marginea. Procuratura nu a elucidat cauzele izbucnirii incendiului, iar parintii celor patru au fost arestati si acuzati ca au fugit de la locul dezastrului fara a-i ajuta pe micuti. Gruparea auto-intitulata GAPE (Grupul Armat pentru Curatenie Etnica) a revendicat uciderea celor patru copii romi, intr-o scrisoare adresata unui ziar local, preluata de Toscana TV, anuntand ca urmareste eliminarea tuturor romilor din Italia.
In aceeasi scrisoare, GAPE a dat un ultimatum romilor aflati in Peninsula: “au 20 de zile, incepand cu 25 august, pentru a parasi Italia. Altfel, in fiecare luna vom organiza cate un atentat cu consecinte mult mai grave decat cel de la Livorno”.In zorii zilei de14 martie a anului urmator, un alt copil, Emil Enea, de 13 ani, a ars in timpul unui incendiu provocat, in Milano. Anul acesta, in februarie, la Roma, patru copii romi proveniţi din România, au decedat într-o tabără ilegală, care fusese incendiata. “Minus patru romi” a fost mesajul care a apărut pe un zid din centrul capitalei Italiei. Înainte de a câştiga Premiul UNICEF pentru Artă şi Interculturalitate pe anul 2008, viaţa Rebeccăi Covaciu a fost o înşiruire de întâmplări triste si violente, pe care le-a descris prin desene si printr-o campanile europeana de combatere a persecutiei romilor intitulata “Draga Europa”. In Romania, la Bistrita Nasaud, a socat crima de acum 2 ani, cand asistenta Marcela Fagarasan l-a ucis in chinuri pe Lucian Rostas, un copil rom de 4 ani, pe motivul ca este “tigan”. Exista multe astfel de cazuri in care suferinta si inocenta unor copii nu este luata in calcul, pentru ca sunt….romi. Nici a mamelor, pentru ca sunt…rome ! Nici a parintilor, pentru ca sunt romi! Un Holocaust al copiilor, pe de o parte, o Cruciada a inocentilor , de cealalta parte, un razboi European tacut si sangeros, in care cei sacrificati sunt copiii romi.
Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:
• doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, pentru a se pregăti pentru şcoală;
• 20% nu sunt înscrişi la şcoală;
• 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;
• aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.
• aproape jumătate dintre copiii romi din Europa nu reuşesc să termine liceul
• doar 1,1% ajung sa aiba studii superioare.
Cvasitotalitatea celor peste 40.000 din institutiile de ocrotire a copilului (dupa alte cifre 22.000, probabil incluzand si copii aflati in alte forme de plasament) sunt romi.
Dincolo de cantonarea obsesiva in educatia scolara, sunt de prioritizat politici publice de suport al familiilor acestora: alimentaţia copiilor rromi, ca rezultat al nivelului de trai scăzut, este deficitară, dezechilibrată şi inadecvată. În consecinţă, un număr mare de copii rromi suferă de subnutriţie, anemie, avitaminoze, distrofie, ceea ce reduce radical posibilităţile lor de dezvoltare şi are efecte negative profunde asupra capacităţii lor de studiu şi sănătăţii.
Situaţia multor copii rromi este una critică, majoritatea aparţinând unor familii extrem de sărace. Mulţi dintre ei abandonează şcoala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt deseori discriminaţi faţă de colegii lor: puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, sau, mai rău câteodată, agresaţi verbal de către copii sau profesori. Nu este o situaţie generalizată, dar există cazuri suficiente pentru a face acest proiect necesar.
Educarea adulţilor (cadrelor didactice) şi a copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim schimbarea mentalităţilor. Există probleme deosebite de integrare, datorate situaţiei socio-economice dificile în care trăiesc aceste famili de rromi:
– familii dezorganizate;
– lipsa unor surse de venituri permanente;
– condiţii de viaţă primitive;( lipsa hranei , îmbrăcămintei, confortului,etc )
– probleme grave de sănătate;(retardare ,handicap,etc.)
Daca “filosofia trece prin stomac”, conform “piramidei nevoilor” lui Maslow, ar trebui inceput cu asistenta sociala, cu eradicarea foamei, deghetoizarea, antirasismul, nu de la crima!
