Câţiva animatori basarabeni şi-au propus să facă primul film 3D din Republica Moldova, „Ţiganul”. Americanii de la Pixar i-au remarcat şi i-au invitat deja peste Ocean.
„Azi dimineaţă plecam la serviciu. Şi, uite că am înţeles că nu prea vreau să merg acolo, că nu-mi mai este interesant să creez publicitate şi videoclipuri de calitate. Am coborât din taxi, m-am urcat la etajul trei, am intrat la băieţi în birou şi le-am spus noutatea: «Am decis să creez primul 3D desen animat din Republica Moldova!».” Cam aşa arată primele minute
din viaţa „Ţiganului”, povestite de Dimitrii Voloşin, regizorul şi producătorul primului film 3D basarabean, pe site-ul proiectului, tigan.md.
Începând de vara trecută, animatorii de la studioul Simpals explică de la A la Z, pe tigan.md, cum s-au născut şi au crescut ţiganul Gojo, ţiganca Zara, micul Tagar, bunelul Baro, curcanul Ilo, calul Buţa şi Moartea. Şapte personaje balcanice, cu alură americană când vine vorba de animaţie.
„Ce-i cu numele ăsta ciudat al calului?”
Intriga poveştii lor sună cam aşa: „O şatră de ţigani mergea prin Basarabia. Din motive neştiute, moare calul eroului nostru şi el este nevoit să se înjuge la trăsura în care se afla familia lui. În timpul nopţii, după o zi grea, ţiganul obosit aude în dumbravă nechezatul unui cal şi decide să-l fure. Ce s-a întâmplat mai departe – până una alta – nu vă vom povesti”.
Ca să stea cu inima împăcată că „Ţiganul” nu dă greş în vreun fel, băieţii i-au cerut „binecuvântarea”şi o semnătură clară pe scenariu baronului ţiganilor de la Soroca, Artur Mircea-Mihai Cerari, „Baronul a luat în serios proiectul nostru, a citit scenariul, a zâmbit, şi, deodată foarte serios, a spus: «O alegorie filosofică… Îmi place. Doar că, ce-i cu numele ăsta ciudat al calului, Buţa?» – «Este diminutivul numelui Buţefala», – a urmat răspunsul”, povesteşte Voloşin pe site-ul filmului.
„Nouraşul gratitudinii noastre”
De câţiva ani, micul studio Simpals, creat la început de trei prieteni, face spoturi publicitare şi clipuri. De mai mult de un an, cu bani proprii, 40 de angajaţi (dintre care doar 12 sunt animatori), se străduiesc s-o scoată la capăt şi cu „Ţiganul”, care s-a dovedit cam scump şi anevoios. „Sincer vorbind (chiar punând mâna pe inimă), nu ne-am aşteptat, nici chiar în cel mai rău vis, la aşa volum de muncă. Credeam că e o nimica toată. Desenăm, modelăm, montăm şi totul e gata în mai puţin de cinci luni. Totuşi, când am început, a devenit clar că e mai uşor de filmat un film artistic. Al doilea motiv este cel mai important. Banal ca o veche fotografie a unei nunţi şi etern ca filozofia – lipsa stringentă a banilor şi toate consecinţele ei – tehnice, lipsa de personal, etc”, continuă Voloşin.
Aşa se face că lucrul s-a prelungit până la finalul lui 2010, iar filmul va fi deocamdată un scurtmetraj de 10 minute. „Costul proiectului este estimat la 300.000 euro. Noi am consumat deja jumătate din buget”, explică Roman Ştirbu. Pentru cei dispuşi la donaţii, animatorii au inventat pe site un colţ numit „Nouraşul gratitudinii noastre”, unde sunt trecuţi cu litere mai mici sau mai mari, în funcţie de câţi bani au dat, toţi „investitorii”. Orice ofertă financiară mai serioasă şi cu pretenţii, va fi analizată la rece
. Mai exact, „nu vom îmbrăca ţiganul nostru într-un costum sportiv al unor dizaineri renumiţi sau nu vom face ca Zara să arate ca soacra cu trei nurori”.
Tot pentru bani de producţie, (pe lângă munci silnice prestate de animatori, precum „colectarea sticlelor scoase din folosinţă, îngrijirea florilor sau curăţarea zăpezii în îndepărtata Siberie”, glumeşte Dmitrii Voloşin), echipa a conceput cărţi de joc cu personajele. Iar fanilor de pe tigan.md le-au făcut cadou două „felicitări” de 1 minut, de 1 aprilie şi de Anul Nou.