Preotul Groza reuşeşte, cu toate piedicile impuse ca un bun cucernic, să ajute pe cei legaţi şi să-i îndoctrineze cu credinţa în Dumnezeu pentru a fi mai buni, mai umani, mai înţelegători, ajutându-i să scape de viciile ce planează asupra lor.
Chiar dacă în cameră sunt deţinuţi de altă orientare: catolică, protestantă sau alte culte, consideră ca este loc sub soare, cum a zis Emanuel Kant, pentru toate religiile.
Directorul Popescu îl ajută tacit, în limitele legii, pe capelanul Groza, moral şi material pentru liniştea celor năpăstuiţi.
Direcţionarea deţinuţilor către religia ortodoxă este un fapt real, realizabil, prin pelerinaj către mânăstirile Tismana şi Lainici, unde nu ai cum să nu respecţi Scripturile, ideile şi mesajul mistic. Prin asimilarea credinţei ortodoxe, deţinutul dependent de droguri, de obişnuinţa de a comite infracţiuni, să reflecte şi să ceară iertare lui Dumnezeu şi să capete puterea de a renunţa mai uşor la tot ce este mai rău în viciile ce-l posedă.
Mesajul laic pe care-l transmit slujitorii acestor două mânăstiri este atât de profund, încât cel ce iese din aceste două lăcaşuri se simte mai curat şi cu mai multă înţelegere şi dragoste pentru cei din jur.
Violenţa, perversitatea, răutatea şi egoismul din Penitenciarul Târgu Jiu încep să nu-şi mai găsească locul, iar spiritul curat, imaculat şi transparent îşi face loc din ce în ce mai rapid şi mai adânc în conştiinţa deţinutului.
Cu multă înţelepciune, cei ce administrează acest penitenciar, precum şi prin implicarea lor în educarea năpăstuiţilor, realizează pasul către crearea unei mentalităţi noi, unde aceşti deţinuţi sunt mai optimişti şi mai încrezători în faptele lor.
Putem spune despre părtaşii acestei idei de purificare a sufletului şi iniţiatorii acestei idei, colonelul Pârvulescu Petre şi colonelul Mugurel Ţoc, care au fost primii ce au introdus religia ca un imperativ în penitenciarele din România
A. Diamant
