În 22 de ani de tranziţie de la comunism la capitalism s-au experimentat toate tipurile de îndrumare, referitor la activitatea tuturor structurilor din direcţia penitenciarelor. Astfel, povestirile triste din viaţă m-au impresionat profund şi m-au emoţionat prin maniera benefică de lucru a cadrelor din Penitenciarul Târgu Jiu, astfel ca nici un gardian să nu-şi bată joc de deţinuţi (legaţi). Simţul observaţiei m-a învăţat să privesc dincolo de superficialitate şi să fiu atent la toate amănuntele privitoare la comportamentul gardienilor cu deţinuţii. Respectul reciproc este esenţial în relaţia dintre gardieni şi deţinuţi.
Toţi cei de „afară” cred că puşcăria este o luptă dintre delicvenţi şi gardieni. Total fals! Se respectă egoul fiecăruia! Vorbind de colonelul Hortopan, de colonelul Alin Popescu şi preotul Groza îşi fac simţite totalitatea stărilor sufleteşti şi reuşesc să transmită aceste sentimente şi către deţinuţi.
Oricine suferă într-un spaţiu închis şi devine mai bun şi mai omenos când iese de acolo. Libertatea este mai presus de orice, dar deţinuţii au o linişte sufletească la gândul că se vor elibera, deoarece au „contract” cu Ministerul Justiţiei pe o perioadă determinată, mai mică sau mai mare de ani.
Platon spunea odată că omul este un animal inteligent şi dacă ştii să comunici cu el, l-ai câştigat de partea ta. Mulţi dintre deţinuţi au valoare ca oameni şi sunt apreciaţi de cadrele din penitenciar la justa lor valoare. Când un om este privit şi tratat cu antipatie, răspunde şi el cu brutalitate, încetinindu-i procesul de formare şi reeducare. În orele în care meditam până târziu, mi-am dat seama că poliţistul care veghează şi protejează, face o meserie grea ce îl solicită continuu şi într-un stres permanent. Aceşti domni, ofiţeri şi subofiţeri, sunt un motor de cunoaştere a omului şi îi ajută pe cei năpăstuiţi.
