Organizaţia de apărare a drepturilor omului a publicat astăzi un raport în care cere guvernului român să “acţioneze de urgenţă” pentru a pune capăt evacuărilor forţate ce vizează reprezentanţi ai comunităţii rome.
“Lacune ale legii le permit autorităţilor locale, sub pretextul ‘regenerării urbane’ şi al ‘dezvoltării’, să desfiinţeze comunităţi întregi de romi stabilite de multă vreme şi să le transfere în adăposturi inadecvate, departe de restul populaţiei’, denunţă organizaţia neguvernamentală, aducând în discuţie mutările controversate de romi din trei oraşe – Cluj, Baia Mare şi Piatra Neamţ -, urmărind poveştile unor persoane afectate direct”, se arată în raport.
Astfel, ONG-ul a criticat evacuarea în 2010 a sute de romi de pe o stradă din Cluj către o zonă din apropierea unei imense gropi de gunoi, în locuinţe “foarte strâmte” şi “lipsite de mijloace sanitare demne de acest nume”.
Claudia Greta, care are în prezent în jur de 30 de ani, a trăit pe Strada Coastei din Cluj-Napoca de la vârsta de nouă ani – până în 2010, când autorităţile locale au evacuat silit întreg cartierul. Locatarii au fost mutaţi la Pata Rât, în apropierea rampei de gunoi a oraşului şi a depozitului pentru deşeuri chimice. Un număr de familii nu au primit nicio alternativă de cazare.
În cazul Claudiei, mutarea a presupus că vreme de cinci luni a fost nevoită să împartă camera mică ce i-a fost alocată familiei sale cu părinţii şi familia fratelui său – în total 11 persoane – pentru că rămăseseră fără locuinţă. ‘Ne-au aruncat aproape de gunoi, ca şi cum noi eram gunoi /…/ Oamenii /din Cluj/ nu ştiu /…/ unde şi cum trăim; că stăm într-o cameră, ne spălăm acolo, mâncăm acolo, ne facem temele acolo, facem totul acolo’, a povestit Claudia.
Operaţiunea Baia Mare, denunţată
Organizaţia critică de asemenea un caz de la Baia Mare, unde, în 2012, primarul Cătălin Cherecheş a vrut să mute în incinta unui fost combinat chimic o mie de romi care trăiau în case din chirpici în cartierul Craica.
Consiliul Europei şi numeroase ONG-uri au denunţat această operaţiune. Mai mulţi locuitori s-au opus acestei mutări forţate.
Rodica a fost una dintre acele persoane. Autorităţile au evacuat forţat jumătate din această aşezare şi le-au demolat casele, mutându-i la marginea oraşului, în clădirile fostei fabrici metalurgice CUPROM. După anunţarea demolărilor din Craica, Rodica s-a dus să vadă locuinţele disponibile la CURPOM cu ochii ei: “Erau nişte dulapuri din fier cu multe borcane /…/ marcate cu un semn de “pericol”. Am deschis unul, iar ochii şi gura au început să îmi ardă, nu mai puteam respira. Erau pline de substanţe chimice /…/ De aceea am denumit acel loc tabăra morţii”.
Familiile mutate la CUPROM au primit una sau două camere fără încălzire şi slab izolate. Instalaţiile sanitare trebuiau împărţite de locatarii de pe acelaşi etaj. Clădirile nu fuseseră reamenajate pentru a deveni clădiri de locuit, iar una dintre ele – un fost laborator de procesare chimică – încă mai avea stocate substanţe chimice.