De veghe în lanul de mărăcini
Existenţa omenirii este justificată la un tribunal al amărăciunii şi vor fi achitaţi cu toţii. Numai îmbătându-ne de propriile noastre păcate putem purta povara vieţii. Aş vrea să mă îngraş din plânsul omenirii. Tot ce crează omul se poate întoarce împotriva lui.
O trecere cumplită de la viaţa cu care te-ai obişnuit afară la cei patru pereţi murdari şi reci ai celulei cu mirosuri infecte, absenţa libertăţii te doboară în câteva luni.
Viaţa m-a împins să stau în spatele grătarelor şi să încerc să înţeleg unde am greşit. Am scris despre evenimente ce se derulează repede şi dur ca într-un film prost. Chiar dacă uneori în viaţă sunt un simplu cronicar, instinctul de prozator mă face să scriu despre persoane reale ca despre persoane de ficţiune, despre întâmplări importante sau mai puţin ...