Binecuvântarea poeziilor mistice ale lui Bergson şi Nietzsche m-a învăţat să nu cred în teoria pesimistă. Orice religie promite să îndeplinească dorinţele omului sau este un refugiu pentru fricoşi. Speranţa metafizică – o momeală ademenitoare din care omul binevoieşte să muşte. Omul este un animal care gândeşte. Dacă răspundem prin ură, lumea nu se va elibera niciodată. Istoria se repetă, venind tot de unde am plecat. Cea mai nobilă întrebare este: „Ce bine pot face eu aici?”.
Eu nu sunt orgolios, dar cine mă calcă pe nojiţe, îmi aduc aminte ce am fost. Normalul este acela în care mintea nu se mai blochează în moartea lui Cioabă, încoronarea lui, în palatului şi în urmaşii urmaşilor lui. Brusc îl vedem pe fiecare cu obsesia lui, egoismul lui sau cu meschinăria acestuia. Aburii ideologici merită eliberaţi.
Iată că a venit toamna, la care noi, deţinuţii, am avut aşteptări. Să fie o toamnă cu decrete sau eliberări. Şi să avem mai multe termene prevăzute. Ce se întâmplă cu copiii noştri, pentru că începe şcoala şi când eşti afară (eliberat), n-ai unde să te angajezi şi nici nu ai rude şmechere la vreun partid? Cum ieşim din acest cerc vicios în paralel cu rotirea şi cutuma unor obiceiuri cu care te-ai deprins de la puşcărie?
A fi ziarist în România de astăzi înseamnă să ai abilităţi de struţ. Să-ţi vâri capul în nisip când se întâmplă ceva şi să-l scoţi apoi semeţ şi să redevi vertical. Dacă desigur mai este posibil. De când este criza, cel mai bun serviciu este să fi gardian (temnicer) la penitenciar.
Se naşte întrebarea firească dacă şi sistemulpenitenciar ajută pe greşiţii noştri să se îndrepte şi să devină utili societăţii. Să faci puşcărie nu este o mândrie sau un motiv de laudă. Motivul pentru care un om alege să fie infactor nu este uşor de înţeles. Cu toate acestea, mediul penitenciar a devenit prietenos cu deţinuţii, inclusiv la Penitenciarul din Târgu Jiu, unde director Popescu Ion face controale preventive sâmbăta şi duminica singur şi neînsoţit, intrând în camerele de deţinere, dând informaţii despre comisie şi răspunzând la orice probleme au deţinuţii, promiţând că se va implica emoţional la comisia de liberare. Domnul director adjuct Iancu este eminenţa tehnică în penitenciar. Şi cum arată asemenea competenţă, complexitate şi dificultate. Doamna Minodora de la Educaţie predă deţinuţilor lecţii de comportament în societate şi lecţii de cultură generală. Domnul Miti este un poliţist cu caracter care este respectat de toţi deţinuţii.
Tăcerea este cel mai greu de combătut. Nu cunosc alt semn alt superiorităţii decât bunătatea.
