Mi-am argumentat părerile, m-am contrazis pentru că nu găseam formula potrivită pentru că lumea ar trebui să găsească ceva ca să acopere orice motiv, prezent şi viitor de nemulţumiri din Penitenciarul Tg. Jiu. Nici nu ştiu cum o cheamă şi nici chipul ei, dar ştiu că ea e de la Educaţie. Ne conformăm, mai mult sau mai puţin, la ce se întâmplă în jur şi probabil încercăm să ne protejăm moralul. Am încetat să nu acordăm atenţie la ce se întâmplă la scară înaltă. Nimeni nu speră că ceva se va schimba în bine, dar ne afectează direct. Întrebările incomode fac subiectul zemos pentru presă care focalizează asupra cazurilor feroce.
Aşa cum mi s-a întâmplat mie pentru care am fost sancţionat degeaba. Mi-am permis să-i amintesc că am făcut o greşeală cu o evidenţiere şi s-a considerat că am depăşit nivelul de decibeli şi i-am afectat auzul, neţinând cont că am un deces în familie (ginerele meu a decedat într-un accident de maşină!). Odată pe săptămână mai iese şi ea din ţarc şi ajungea la G.A.Z şi o punea de o pălăvrăgeală cu deţinuţii, vorbind cu ei exact ca şi cu retardaţii mintali, de ni se facea jenă de jena ei. Cam sărăcuţă doamna la tărtăcuţă, isteaţă ca o oaie creaţă.
Memetica este ideologia voluntară a minţii numită viruşi. Dânsa fiind virusată complet. M-am săturat de santimbalci care cred că I have fancy (am o dambla). Sunt sătul de cele care se cred providenţiale, dar care în gura lor sună mai degrabă: Eu sunt o gogoaşă.
Comisia a analizat şi a făcut dreptate, fără părtinire, să împace şi varza şi capra. A fi ziarist la Penitenciarul Tg. Jiu, arestat, înseamnă să ai abilităţi de struţ. Să vâri capul în nisip când se întâmplă ceva, şi să ţi-l scoţi apoi, dacă desigur mai există posibilitatea. Domnul director Popescu se face că nu vede, nu aude. Ceilalţi ofiţeri nu se complică, alţii nu se bagă. Cum să faci dreptate unui legat şi dacă are dreptate nu vede nimeni. Oricât de blând ar fi regimul, starea naturală a omului este de fi liber şi a socializa cu cine vrea. Sunt şi mulţi agenţi cu suflet mare. Cu omul Frunzaru Ion, cu domnul Filiş, cu doamna Brânzan care are un caracter deosebit şi îi ajută pe cei legaţi în problemele lor şi nu sacţionează din orice nimic. Cu domnul Şulea Florin care îşi face treaba cu brio, cu doamna Mitran Marinela care este precum Moise, care a scris poruncile pe tabla de piatră şi a călăuzit personalul spre bine şi unire. Dânsa fiind temută, atât de gardieni cât şi de deţinuţi. Când ai succes, capeţi prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Iartă-ţi duşmanii, dar nu le uita numele.