Frământările sociale rămân o caracteristică a perioadelor de criză, categoriile cele mai vulnerabile din acest punct de vedere fiind minorităţile.
După cum remarcă prestigioase publicaţii europene, romii din întreaga Europă se confruntă nu doar cu pro
blema şomajului, ci şi cu actele de violenţă generate de grupuri extremiste. „Romii sunt ultimii angajaţi şi primii concediaţi“, afirmă Rob Kushen, director general al Centrului European pentru Drepturile Romilor (ERRC), la Budapesta, pentru ziarul „Financial Times“, care face o radiografie a situaţiei în care se află, în acest moment, romii din Europa Centrală şi de Est. Publicaţia germană „Deutsche Welle“ relatează, pe larg, violenţele a căror victime au fost, în ultima perioadă, romii din Ungaria, tot pe fondul lipsurilor generate de criza financiară. De la Est la Vest, criza economică loveşte în plin europenii, disperarea unora dintre ei fiind cu atât mai mare cu cât, şi înainte de prăpădul financiar, un loc de muncă reprezenta un adevărat lux. Cei aproape opt milioane de romi care trăiesc în Europa, în general consideraţi ca fiind cea mai vulnerabilă populaţie a continentului, au fost printre primii care şi-au pierdut locurile de muncă în momentul crizei. „Romii sunt ultimii angajaţi şi primii concediaţi“, afirmă Rob Kushen, director general al Centrului European pentru Drepturile Romilor (ERRC), la Budapesta, pentru „Financial Times“. Dionyz Sahi a scăpat de şomaj şi de cel mai prost cartier al celui de-al doilea oraş din Slovacia, Kosice, datorită unui program înfiinţat de US Steel, pentru a angaja membri ai minorităţii rome. Dar această cale de scăpare din sărăcie s-a închis acum din cauza crizei financiare globale. „Nu mai suntem în perioada de angajare, ci, mai curând, într-o perioadă de reduceri de personal“, explică George Babcoke, preşedinte al US Steel Kosice, o filială a grupului american şi cel mai mare investitor în estul Slovaciei. Când şi-a obţinut postul, în anul 2003, Dionyz Sahi a putut scăpa din Lunik IX, un cartier sinistru de romi, la marginea oraşului Kosice. „Nu mai avusesem un serviciu înainte. Când am primit primul salariu şi i-am dus pe copii mei să cumpere jucării, atunci am înţeles ce fericire este să ai un loc de muncă“, a concluzionat ţiganul.