Romii din Franţa vor putea sta legal în cel mai luxos cartier al Parisului

În curând romii care stau în taberele din apropierea Parisului, s-ar putea instala legal în cel mai luxos cartier al capitalei franceze. Un consilier municipal propune crearea unor “sate de incluziune” in arondismentul 16. Noile structuri au fost deja catalogate drept ghetouri de organizaţiile care apără minoritatea romă. Aşa-zisele “sate de incluziune” reprezintă de fapt case modeste, din prefabricate şi amenajate într-o zonă închisă, păzită 24 de ore din 24. Noile structuri ar urma sa grupeze maxim câteva familii, deci câteva zeci de persoane. Accesul este aşadar controlat iar familiile care locuiesc acolo au fost selecţionate în funcţie de o serie de criterii – copii care trebuie duşi la şcoală, adulţi care trebuie să înveţe limba franceză şi să-şi caute de lucru. Dacă asociaţii precum “Vocea romilor” denunţă aceste ghetouri, periferii din Strasbourg sau Montreuil, de lângă Paris, au construit deja astfel de “sate de incluziune”. La Paris nu există nici o astfel de structură. Marţi seară însă în Consiliul municipal al capitalei un tânăr ales comunist pe nume Ian Brossat a propus construirea unui astfel de sat în vestul Parisului, adică în arrondisementul 16, cel mai luxos al capitalei franceze. Propunerea a fost adoptată dar asta nu înseamnă că satul în cauză va şi vedea lumina zilei foarte repede. Vasile Damian a stat de vorbă cu Ian Brossat şi l-a întrebat de ce a făcut această propunere: “Din două motive. În primul rând pentru că de săptămâni de zile asistăm la o nouă formă de stigmatizare şi de instrumentalizare a acestei chestiuni a romilor şi nicio soluţie concretă nu a fost propusă pentru a regla problema. Iată de ce propun crearea unui sat de incluziune care ne va permite să evităm apariţia acestor tabere improvizate unde se trăieşte în condiţii precare. În al doilea rând propun ca acest sat de incluziune să fie instalat în vestul parizian, în arrondismentul 16 pentru că sunt de părere că solidaritatea trebuie să fie împărţită echitabil la nivel teritorial. Nu trebuie ca în mod sistematic doar sectoarele şi cartierele cele mai populare să fie obligate să gestioneze singure acest tip de situaţie…”.