Aproape toţi romii rămân foarte săraci şi se confruntă cu discriminarea şi în Occident

Între 10 şi 12 milioane de romi trăiesc în Europa şi zeci de mii dintre ei se îndreaptă spre Occident pentru a scăpa de sărăcia şi discriminarea cu care se confruntă în ţările din sud-estul Europei. Însă statele membre ale UE nu reuşesc să-i ajute. Deşi zeci de mii de romi au fugit de mizeria şi discriminarea de care suferă în România, Bulgaria, Serbia, Cehia, Ungaria şi în alte state, în ţări din Occident, cum ar fi Franţa, Italia şi Germania, ei ajung să trăiască în tabere sau în condiţii precare.
La aproape 70 de ani de la sfîrşitul perioadei naziste, cancelarul german Angela Merkel a dezvelit în 2012 un monument dedicat memoriei romilor şi membrilor comunităţii sinti ucişi în timpul Holocaustului. Cu toate acestea, dezbaterea despre romi purtată în prezent de Uniunea Creştin-Socială – partidul bavarez înrudit cu Uniunea Creştin Democrată – cu privire la aşa-numiţi “imigranţii mînaţi de sărăcie” din Bulgaria şi România demonstrează că vechile prejudecăţi persistă în Europa. Deşi Germania a avut comunitatea de “sinti”, integrată, Franţa – pe “manouches”, iar Spania – pe “kale”, nimeni nu le-a arătat niciun interes – şi nimeni nu a întrebat despre romii din Europa de Sud-Est. Atenţia publică s-a concentrat asupra lor doar atunci cînd mai mulţi romi au început să vină în Occident din Bulgaria şi România, iar numărul de solicitanţi de azil din Serbia şi Macedonia s-a dublat în intervalul 2011-2012.
Însă romii nu încearcă doar să fugă de sărăcie, ci şi de discriminare şi abuz. În România, spre exemplu, un grup de extremă-dreaptă a cerut, în luna ianuarie a anului trecut, sterilizarea femeilor de etnie romă. De asemenea, în capitala Bulgariei, Sofia, a fost organizată anul trecut o manifestaţie anti-romi, în timp ce în Cehia, manifestanţii au cerut “gazarea ţiganilor”, după ce un tînăr de 15 ani a pretins că a fost bătut de persoane de etnie romă.
Militanţii pentru drepturile omului susţin că situaţia romilor este deosebit de precară în Ungaria – deşi guvernul pretinde că deţine o strategie pentru integrarea acestora. “Romii din Ungaria sînt sistematic discriminaţi”, explică şi Gábor Daróczi, director al fundaţiei Romaversitas, o organizaţie care finanţează proiecte educaţionale pentru romi.
Pe de altă parte, membrii guvernului de dreapta al premierului ungar Orbán Viktor fac declaraţii făţişe împotriva romilor. “Cei mai mulţi ţigani nu sînt adaptaţi traiului în comun. Ei doresc imediat să violeze pe oricine văd. În cazul în care întîmpină rezistenţă, ei comit crime. Aceşti ţigani sînt animale şi se comportă ca animalele. Nu ar trebui să existe, animalele. Cineva trebuie să rezolve acest lucru – prin toate mijloacele disponibile”, a declarat Bayer Zsolt, co-fondatorul partidului aflat la guvernare, Fidesz, şi totodată unul dintre confidenţii premierului Orbán.
În martie 2011, militanţii de extremă dreapta au ocupat timp de mai multe săptămîni localitatea Gyöngyöspata, situată la 80 de kilometri nord-est de capitala Budapesta. Neo-naziştii au mărşăluit pe străzi şi au bătut persoane de etnie romă, însă guvernul nu a intervenit. Satul este condus de reprezentanţi ai partidului de extremă-dreapta Jobbik, care solicită “controlul natalităţii în cazul ţiganilor” şi se află în legătură cu una dintre miliţiile neo-naziste care a terorizat romii din Gyöngyöspata.
Avînd în vedere un astfel de tratament, este un miracol că nu există mai mulţi romi dornici să îşi părăsească ţara de origine, scrie Der Spiegel. Cu toate acestea, romii se confruntă cu discriminarea şi în ţările mai bogate, cum ar fi Germania. Potrivit politologului Markus End, din Berlin, romii se confruntă frecvent cu abuzuri verbale şi sunt atacaţi. De asemenea, ei nu beneficiază de şanse egale pe piaţa forţei de muncă. În acest context, explică el, rasismul împotriva sinti şi roma este ‘un fapt comun în Germania’. De altfel, centrul de informare RomnoKher, cu baza la Manheim, a prezentat unul dintre rapoartele realizate de End reprezentanţilor Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Parlamentului german în decembrie 2012. Raportul conţinea relatări despre prejudecăţile mass-media la adresa romilor şi detalii despre deteriorarea monumentelor care comemorau deportarea şi uciderea membrilor comunităţii roma şi sinti în timpul perioadei naziste şi despre campaniile de dreapta împotriva imigranţilor din Europa de Est. De altfel, şi în Germania au existat cazuri de violenţe împotriva romilor. Spre exemplu, familia lui Rudolf H., un membru al comunităţii sinti din localitatea Klingenhain, Saxonia, a fost ţinta atacurilor verbale timp de şase ani. Copiii săi au fost ameninţaţi la şcoală, iar poliţia a trebuit la un moment dat să îi protejeze de neo-nazişti în drum spre casă. Locuinţa familiei a fost atacată de mai multe ori, iar mobilierul a fost distrus. După ce casa a fost incendiată în 2009, de Crăciun, familia a decis să se mute în altă parte.
Sentimentele faţă de romi sunt însă şi mai ostile în alte state bogate din UE. În Italia, spre exemplu, guvernul încearcă să relocheze romii în tabere izolate, cu locuinţe improvizate din containere. Elviz Isola trăieşte într-o astfel de tabără, alături de mama sa şi de mulţi fraţi. Înainte, familia sa a trăit în ‘Casolino 900’, una dintre cele mai mari mahalale din Europa, distrusă de buldozere peste noapte. Ulterior, guvernul i-a relocat în Salone. Aproximativ 500 de familii locuiesc aici, în multe cazuri, 6-7 persoane în doar 30 de metri pătraţi. Şobolanii fug printre containere, câinii vagabonzi mişună prin tabără, iar locul este plin de canapele şi de saltele putrezite pe care locuitorii din Roma le abandonează aici în secret la sfârşit de săptămână. Cu toate acestea, se presupune că Salone este o tabără ‘complet echipată’, finanţată de municipalitate, pentru această minoritate – cel puţin în viziunea guvernului italian. De fapt, Salone este mai mult un ghetou decât o aşezare şi îi privează pe tineri, cum ar fi Elviz, de şansa de a trăi într-o Italie normală. Este nevoie de trei sau patru ore pentru a ajunge în centrul Romei, unde ar putea găsi un loc de muncă sau participa la un curs de formare profesională. Vara trecută, vicepreşedintele consiliului municipal din Genova a declarat că ‘meduzele sunt ca ţiganii: inutile şi întotdeauna supărătoare’. De asemenea, potrivit unui raport al Amnesty International, politicieni italieni cred că prezenţa romilor este ‘comparabilă cu un dezastru natural’.
Şi în Franţa, taberele de romi, compuse din case mobile şi barăci provizorii şi stabilite în mai multe locaţii de către romi din România şi Bulgaria, sunt pur şi simplu demolate. Practica a fost iniţiată în timpul mandatului preşedintelui conservator Nicolas Sarkozy şi a continuat în timpul succesorului său socialist François Hollande. Şi nu doar partidul de extremă-dreaptă, Frontul Naţional, susţine că majoritatea romilor sunt incapabili de integrare. Ministrul de Interne, socialistul Manuel Valls, este şi el de acord. Modul lor de viaţă este ‘extrem de diferit’, explică el. Cu toate acestea, Valls a primit imediat o ameninţare cu sancţiuni din partea biroului comisarului european pentru justiţie, Viviane Reding, care i-a transmis că drepturile UE care garantează libertatea de circulaţie se aplică şi romilor. De asemenea, biroul comisarului a menţionat că UE va face tot posibilul pentru a apăra aceste drepturi.
Pe de altă parte, cât de mult le pasă statelor UE de romi i-a devenit clar comisarului Reding în timpul unui summit din 2010, dedicat acestora, în oraşul spaniol Cordoba. ‘Doar trei miniştri au venit’, îşi aminteşte ea. Spre exemplu, ministrul german de interne de la acel moment, Thomas de Maiziere, nu a fost deloc interesat de subiect, trimiţând doar un reprezentant. După summit, Reding a cerut ca toate statele membre ale UE să prezinte o strategie pentru integrarea romilor. Răspunsul venit din partea Germaniei este edificator, crede Der Spiegel. În 2011, documentul trimis de Berlin recunoştea că, deşi există dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea imigranţilor, ‘nu este nevoie de o strategie specială pentru romi’.
În primăvara anului 2013, Reding a lansat o masă rotundă pentru discutarea problemelor romilor, menită să ofere organizaţiilor şi reprezentanţilor romilor oportunitatea de a-şi exprima preocupările şi problemele. Lista care a rezultat a conţinut o gamă variantă probleme, de la sărăcie şi discriminare deschisă la dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la sistemele de educaţie şi de sănătate. Deşi UE beneficiază adesea de multă putere, notează publicaţia germană, în ceea ce priveşte politica privind romii, blocul comunitar are o influenţă redusă, iar Reding deţine puţine posibilităţi de a impune sancţiuni.
Reding a criticat, de asemenea, Italia şi a demarat proceduri oficiale împotriva Franţei atunci când Parisul a expulzat un număr mare de romi. De altfel, vocea comisarului musteşte de frustrare atunci când explică faptul că de la statele membre are parte ‘fie de câteva discursuri de duminică bine-intenţionate, fie de un populism îndreptat împotriva romilor’. Cu toate acestea, remarcă Der Spiegel, din sprijinirea romilor nu poţi câştiga voturi. Într-adevăr, statele membre nu au utilizat toate cele 26,5 de miliarde de euro puse la dispoziţie în ultimii cinci ani pentru programe menite să contribuie la integrarea romilor.
Damian Drăghici ar putea explica, probabil, comisarului pentru justiţie de ce se întâmplă asta. În vârstă de 43 de ani, Drăghici este un muzician rom de succes, co-autor al muzicii pentru seria ‘Piraţii din Caraibe’. Azi, Drăghici este consilierul-şef pe probleme de integrare a romilor al premierului român, Victor Ponta. Într-o după-amiază din luna iunie, Drăghici a participat la o conferinţă desfăşurată la Bucureşti. Consilierul poartă o pereche de ochelari de soare Ray-Ban ridicaţi pe cap, este tuns scurt, poartă costum şi vorbeşte o engleză fără accent. Pe masa din faţa sa sunt sticle de apă, cărţi de vizită şi două smartphone-uri.
Da, explică el, există o strategie pentru romi în România, însă doar pentru că Bruxellesul a cerut-o. Este doar o hârtie. Drăghici rezumă succint strategia pentru romi a guvernului său şi eforturile Bruxelles-ului: ‘Se bazează pe prostii’, explică el. Pe de altă parte, consilierul explică faptul că ar fi fericit să ajute dacă ar exista probleme cu romii din Germania. Ar putea ajuta cu proiecte în satele româneşti – trebuie doar să întrebaţi, insistă el. Potrivit lui Drăghici, în ultimii 20 de ani, problemele romilor au fost pe ultimul loc pe agenda politică din România. ‘Romii sunt azi în aceeaşi stare în care erau acum 150 de ani’, susţine el. Municipalităţile pot ajuta romii doar la nivel local, crede el, şi nu printr-o rezoluţie la Bruxelles şi, cu siguranţă, nu prin parlamentul român. Legislativul are doar un singur reprezentant al romilor la o populaţie de aproape două milioane de romi în România.
La începutul lunii decembrie, statele membre ale UE au înaintat un alt document Bruxelles-ului, angajându-se să adopte măsuri specifice pentru a accelera integrarea populaţiilor lor de romi, iar Viviane Reding susţine că acest document demonstrează că membrele blocului comunitar sunt pregătite să facă ceva pentru a ajuta minoritatea romă.’Nu vom ezita să reamintim statelor membre UE care le sunt obligaţiile şi să ne asigurăm că le îndeplinesc’, susţine ea. Pe de altă parte, şi aproape în acelaşi timp, miniştrii de interne din Europa au impus noi limitări în privinţa intrărilor fără vize din ţările balcanice, cum ar fi Serbia şi Macedonia. Mai mult, fostul ministru de interne german Hans-Peter Friedrich a propus chiar, la scurt timp după ce a preluat Ministerul Agriculturii, ca libertatea de deplasare fi limitată pentru persoanele din România şi Bulgaria – ambele state membre cu drepturi depline ale UE. Astfel de iniţiative, comentează Der Spiegel, îi pot face pe romi să sus pecteze că cea mai nouă decizie privind îmbunătăţirea situaţiei lor nu este mai mult decât o hârtie. Drăghici ar putea spune: ‘Prostii’.

Leave a Reply

Your email address will not be published.