Shadow

Ziua Mișcării Romilor din România

Primul act care se poate califica drept al unei mișcări este cel prin care romii s-au arătat solidari cu actul unirii. La 27 aprilie 1919, o Adunare a reprezentanților țiganilor din România, întrunită la Târnaveni, salută decizia Marii Adunari Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de unire a Transilvaniei cu România. Romii își exprimau angajamentul față de noua patrie și speranța egalității în drepturi cu ceilalți cetațeni ai României.

Perioada interbelică a reprezentat pentru populația de romi o epocă de transformări importante care se remarcă prin direcția modernizării pe care o cunoaște populația romă din regat. Apare o elită romă formată din intelectuali, artiști, publiciști, comercianți, lăutari care nu-și tradează originea și care încep mișcarea de emancipare a poporului rom. După modelul celorlalte populații din regat, romii înființează organizații cu caracter social, profesional, cultural și chiar politic.

Lăutarii pun bazele unor societați cu caracter profesional în mai multe localități ale țării. La București funcționa, “Junimea Muzicală”, unul dintre fruntașii sai fiind Grigoraș Dinicu, cunoscut și ca militant pentru emanciparea culturală a romilor. În anul 1926, la Calbor, in jud. Făgăraș, lua ființă, “Înfrățirea Neorustică”, din inițiativa lui Lazăr Naftanaila. Obiectivul principal al acestei asociații, era ridicarea nivelului economic și cultural al romilor. Asociația reușea să scoată și publicația “Neamul țigănesc”.

Interesant este că asistăm la apariția unei tendințe de centralizare a mișcării romilor într-o organizație unică și reprezentativă. Promotor a fost Calinic I. Popp- Șerboianu, licențiat în teologie, care a pus bazele unei Asociații Generale a Țiganilor din Romania, în martie 1933.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *