Discriminarea romilor nu a fost exprimată de-a lungul anilor prin lege, ci prin absența legii, prin amînarea tacită a elaborării acelor norme care să-i ajute să se integreze în societate: să aibă posibilități reale de a se educa, de a munci, de a se civiliza.
Romii sînt de douăzeci și patru de ani o masă de manevră electorală pentru politicieni. Primul care a colectat din abundență voturile lor, nenumărate dintre ele analfabete, exprimate în orb, a fost Iliescu Ion, folosindu-se de stratagema unei legi drept cadou electoral, anume aceea prin care romilor le-a fost restituită o parte din aurul confiscat de comuniști, aflat în tezaurul Băncii Naționale.
Discriminarea generală, engros a romilor, politic și social, este o realitate la care cei mai mulți participăm, ceilalți „mulțumindu-ne“să o recunoaștem tacit. Îi scot din discuție pe naționaliștii justițiari care, contrar aparențelor ce nu-i mai consemnează în partide extremiste de genul muribundului PRM, nu sînt puțini.
Dinspre nivelul politic, discriminarea romilor nu a fost exprimată de-a lungul anilor prin lege, ci prin absența legii, prin amînarea tacită a elaborării acelor norme care, ținînd cont de valorile și tradițiile etniei, dar și de incultura și lipsa de educație a marii majorități, să-i determine pe romi să se integreze în societate: să aibă posibilități reale și realiste de a se educa, de a munci, de a se civiliza.
În locul programelor de integrare li s-au oferit promisiuni demagogice, dinspre toate guvernările. În locul unor slujbe, cu facilități măcar de început pentru angajatori, li s-au dat și li se dau în continuare ajutoare sociale de subzistență – o politică vicioasă, perversă, care nu face decît să-i abrutizeze și să-i încurajeze pe foarte mulți în „proastele obiceiuri“, de la cerșit la furt, jaf etc.
Politic, așadar, de romi s-au folosit din plin Iliescu și FSN-ul (nume hîtru de tranziție CPUN) încă de la acapararea puterii.