De prin anii ’60, romii din Fântânele au început să se lase de lăutărie și să se pocăiască. Au plecat apoi cu sutele în străinătate, mai ales în Germania, unde autorităţile au ajuns să deschidă anual clase speciale pentru copiii acestor familii de imigranţi. Comunitatea lor a devenit o curiozitate pentru străini și acum satul e din ce în ce mai vizat de jurnaliști din diverse țări. Am fost acolo cu o echipă din Viena a televiziunii ARD.
La 40 km de Bucureşti am găsit un sat-enclavă cu locuitori ca după o epidemie, cum vezi în filmele alea post-apocaliptice, când un virus transformă total oamenii. Doar că nu s-au schimbat în zombie care atacă pe întuneric. Din contră, romii spun că au găsit lumina. Au devenit penticostali, ceea ce înseamnă că au un stil de viață opus lăutarilor, pe care ei speră să-l descopere cât mai mulţi oameni. Se va extinde “epidemia” şi printre alţi romi din România? Se lasă seara. Tocmai începe nunta lui Debora şi Emanuel, doi tineri de 18 şi 20 de ani. Tatăl Deborei este predicatorul din sat, iar cel al lui Emanuel om de afaceri, cu un mic parc auto second-hand.
Şase femei cu batic din plasă pregătesc carnea în bucătăria din curte: 700 de fripturi, cât să ajungă pentru trei-patru sute de oameni, spun ele vesele. Ne aşezăm la o masă între bucătarie şi cortul unde va avea loc nunta. E agitaţie, oamenii trec în viteză, cară scaune, cratiţe şi navete pentru pâine în care sunt acum puse mezeluri – primul fel de mâncare.