Dacă sterilizarea câinilor a fost un eşec, sterilizarea mamelor rome este şi ea cu puţine şanse de izbândă. Totuşi, dacă pentru câini s-au găsit ceva fonduri şi a fost o implicare serioasă a societăţii civile româneşti, soarta mamelor rome şi copiilor lor rămâne indecisă, deşi e predictibil că cei care tac subscriu ideii prime. Şi asta pentru ca nimeni nu-i iubeşte pe “ţigani”, nici măcar ei înşişi. Dar dacă visăm cu ochii deschişi? Dacă lumea nu-i mai bună deşi i-am exterminat pe ţigani? Nu-i nimic, purcedem după acelaşi model cu negrii, bozgorii, jidovii şi gălbejiţii, până rămâneţi voi, poporul român arian. Încă sunt destui români care cred că a trăi în ţigănie înseamnă huzur, nemuncă, bani, distracţie, aur, regi, împăraţi sau palate. Ar trebui să-i ducem într-o colonie de romi să vadă cu ochii lor cel puţin câteva lucruri înfiorătoare: mulţi copii romi nu pot merge la şcoală iarna, pur şi simplu pentru că nu au ce încălţa şi nici haine groase, să vadă violenţa şi promiscuitatea, murdăria şi foamea. E adevărat că 60% dintre spectatori evaluează mediatizarea aceasta ca făcând rău imaginii etniei romilor. Dar această luciditate este de scurtă durată sau reprezintă doar un răspuns politically corect, deoarece le vin în minte tuturor doar adjective si epitete negative, iar 57% declară chiar că nu au încredere în această etnie, în general. Contactul cu romii este evitat, doar 17% recunosc că emisiunile de la TV Etalon prezentate de un rom aduc audienţe şi un ziar al romilor e citit, ziar pe care mulţi evită să îl cumpere deoarece este o publicaţie a romilor. În cele mai multe momente, tele-ţiganul este ţapul ispăşitor, ar trebui să plătească pentru toate păcatele noastre. Este vinovat pentru imaginea proastă a României în străinătate, pentru delicvenţa din ţară, pentru degradarea moravurilor.
„Mor românii de necaz/c-au ţiganii aragaz/aragaz cu trei butoane / şi copiii mor de foame”. Uneori credem că tele-ţiganul e putred de bogat, deşi nu munceşte şi-l pizmuim pentru că și noi am vrea să fim așa. Aşa îl primim pe tele-ţigan în casă, protejaţi de sticla televizorului sau plasmei agățate pe perete. Așa nu-i șimtim mirosurile și nici nu trebuie să ne păzim bibelourile. Răspunsul este că la televizor tele-ţiganul este mai ușor de acceptat decât cel în carne și oase. Cum e să te naşti ţigan, să trăieşti ţigan, în mijlocul unui popor care te urăşte şi te dispreţuieşte? Să zicem că treci de handicapul cultural că te-ai născut într-un mediu mizer şi nenorocit, că taică-tu e vidanjor şi maică-ta spală scările, că fraţii tăi sunt în puşcărie, că la şcoală ţi-au găsit păduchi în cap şi te-au izolat de toţi ceilalţi copii, care râd de tine, că nu e niciun copil cu pielea întunecată desenat în abecedar. Să zicem că ajungi la maturitate un muncitor cinstit, la fel ca toţi ceilalţi. O să ţi se zica vreodată altfel decât „bă, ţigane”? N-o să ţi se scoată pe nas, în veci, la cea mai mică ocazie, că „ţiganul, tot ţigan”? Or să te angajeze vreodată la fel ca pe români? Or să aibă vreodată încredere-n tine? Ieşi din mocirla ta cu un efort supraomenesc, ajungi un intelectual. Vei fi vreodată altceva decât „ţigan împuţit”? Economia ţigănească este o realitate a actualei economii româneşti şi tinde rapid să devină o realitate a economiei europene. Grav nu este numai faptul că în marea ei majoritate este o economie delicventă şi evazionistă, ci şi faptul că oricât de profitabilă ar fi, ea nu contribuie cu nimic la îmbunătăţirea situaţiei acestei etnii, nu contribuie nici la eliminarea sărăciei, nici la culturalizarea şi nici la integrarea ei în societate. Este o economie cu reguli şi principii feudale, care are ca scop doar îmbogăţirea la cote extreme a unei minorităţi. Concluzia finală este o întrebare: într-un stat membru al Uniunii Europene cum este România, economia romilor este imposibil de controlat sau este tolerată? Înclin să cred că este tolerată. Ţiganii fură? Poate fură! Dar unde ne sunt autostrăzile promise? Unde este flota României? Unde sunt banii din taxele şi impozitele plătite de pensionarii care acum nu mai au bani pentru o aspirină? Pe astea cine le-a furat? Şi cine strigă: „hoţii!”?