Nu se feresc de cuvântul „ţigan”, au trecut de la ocultism la creştinism, anul trecut şi-au trimis 250 de copii la şcoală şi spun că „ţiganii trebuie să câştige respectul românilor”. Aşa trăiesc, în anul 2014, romii din Boldeşti-Scăeni.
O „armată” de jurnalişti s-a deplasat săptămâna trecută la Boldeşti-Scăeni (Prahova), să vadă cum trăiesc şi cum gândesc romii în anul 2014. Ziariştii au fost întâmpinaţi de Oprişan, liderul comunităţii.
Oprişan este pastorul celor 400 de romi care trăiesc lângă oraşul Boldeşti-Scăeni (Prahova). Nu-i este frică să folosească cuvântul „ţigan” când vorbeşte despre sine sau despre cei în rândul cărora trăieşte. Mai mult chiar, denumirea de „rom” pare să-l stânjenească.
Pastorul încurajează oamenii să adopte valorile religioase, pentru că „istoric vorbind, ţiganii nu l-au avut pe Dumnezeu. Ei au avut ocultismul, jocul de cărţi sau ghiocul”. El este de părere că religia şi un „făcăleţ” au schimbat în bine vieţile ţiganilor de la periferia oraşului prahovean. „Mie şi fraţilor mei nu ne plăcea şcoala, însă mama avea un făcăleţ mare, cu noduri. Nu trebuia să ne bată, ci doar să ni-l arate. Aşa am mers noi la şcoala şi, chiar dacă nu ne plăcea, am stat acolo şi până la urmă, am învăţat”, afirmă pastorul.
Oprişan a convins familiile din comunitate să-şi trimită copiii la şcoală, în ciuda lipsurilor materiale. „Anul trecut am avut 250 de copii care au mers la şcoală, în clasa întâi. Faţă de anii trecuţi, a scăzut mult rata abandonului şcolar. Şi, mai mult, a crescut şi nivelul performanţelor”, precizează pastorul. Însă, drumul către şcoală trece prin stomac. Mulţi dintre copii nu au ce să mănânce. Când li s-a oferit un ajutor alimentar, calea către educaţie a părut firească. „Când puteam să le dăm câte un sandviş pe care să-l mănânce la şcoală, autobuzul se umplea. Când nu aveam sandviş, autobuzul era pe jumătate gol”, adaugă Oprişan.
Lipsurile materiale ale romilor reies şi dintr-un studiu publicat anul trecut de UNICEF România. „Peste 50% dintre romi şi 60% dintre comunităţile rome trăiesc cu sub 4,3 USD/zi, iar 21% cu mai puţin de 2,15 USD/zi”, potrivit studiului, care arată şi că situaţia financiară afectează direct participarea şcolară a copiilor romi. „Faţă de membrii non-romi ai aceloraşi comunităţi, procentul copiilor romi de 7-13 ani ce nu au avut deloc contact cu şcoala este de două ori mai mare, iar al celor de 14-17 ani este de peste trei ori mai mare”, conform aceluiaşi studiu.
Mulţi copii romi nu merg la şcoală sau abandonează şi pentru că sunt discriminaţi de colegi şi de profesori. Uneori, se întâmplă ca profesorii să nu le acorde cu anii atenţie copiilor romi, deşi ei se află în aceeaşi sală de clasă cu copii români.
„O profesoară a propus, de exemplu, să existe două rânduri în sala de clasă: unul pentru copiii români şi unul pentru copiii romi.” (pastorul Oprişan)
Oprişan spune, însă, că şi „ţiganii trebuie să câştige respectul românilor”. Adică atâta vreme cât nu vor avea ce să mănânce, vor merge murdari la şcoală şi nu vor avea rechizite, discriminarea va continua. „Îi înţeleg şi pe ei (pe români-n. red.). Că nimănui cred că nu i-ar plăcea să aibă copilul într-o clasă cu alţi copii care nu se spală şi miros urât”, menţionează pastorul.
Educaţia şi orientarea spre religie sunt instrumentele prin care domnul Oprişan a schimbat viaţa ţiganilor din Boldeşti-Scăeni. În comunitate nu sunt oameni periculoşi, însă vreo 20 de persoane fac închisoare pentru furt de fier vechi. „Oamenii nu au serviciu. Nu au nicio pregătire profesională, aşa că nu se pot angaja. Nu suntem nici o comunitate tradiţională de meşteşugari. Aşa că unii dintre ei au ales să fure fier ca să aibă ce să mănânce”, explică pastorul.