Sunt român şi sunt sclav la străini

Publicitatea negativă care li s-a făcut în Marea Britanie poate a îndepărtat o parte din imigranţi, dar alţi români s-au simţit bine primiţi în societatea britanică. În contextul unei Europe care se străduieşte să îşi revină după anii de criză, migraţia cetăţenilor din unele ţări ale Uniunii în altele a devenit unul dintre subiectele aflate pe ordinea de zi. Unele partide extremiste cer închiderea graniţelor ţărilor vestice pentru cetăţenii din ţările mai sărace ale UE.

Românii nu sunt însă o naţie care să abandoneze uşor. Mulţi dintre compatrioţii noştri au căutat să se realizeze în străinătate, prin propria lor muncă. Nu e un fenomen pe care să-l fi inventat România. Foarte multe naţii înaintea noastră au mizat pe asemenea soluţii în trecut. E dureros însă să constaţi că românii, cunoscuţi pentru hărnicia lor, sunt arătaţi cu degetul în ţările în care aleg să emigreze. Deşi prin munca lor reuşesc să asigure un trai decent familiilor lor şi celor rămaşi acasă. Dar chiar dacă România îşi exportă cu succes forţa de muncă, doi din cinci angajatori n-o găsesc. De ce? Pentru că deşi avem forţă de muncă şcolarizată, cu bacalaureat, învăţământul nu e vocaţional. Trăind între două lumi, unii se adaptează, alţii eşuează în bande de tineri fără destin.

Hulită de autorităţi la început, acceptată tacit ceva mai încolo, lăudată acum pentru volumul imens de bani pompat în economia naţională, migraţia lucrătorilor români în străinătate este un fenomen care pare să aibă propriile reguli. Ostilităţile şi tratamentul de care au parte imigranţii români şi bulgari care ajung în Marea Britanie sunt subiecte preluate şi de presa americană. Să fii român în Regatul Unit este „foarte, foarte dificil. Oriunde mergi şi aud că eşti român, schimbă placa”. Alţi români se simt ca cetăţeni de mâna a doua, un exemplu în acest sens fiind că o bancă a refuzat un român să-l lase să deschidă un cont, chiar dacă a prezentat toate documentele cerute. Tinerii care se duc în străinătate spun: „Mi-e ruşine că sunt român”.

Romii vin în Marea Britanie în număr foarte mare, cu căţel, cu purcel, cu zeci de puradei, pentru că oricum în România nu au ce să le ofere sau să le dea să mănânce. Sunt cei de pe stradă, care cântă la acordeon, la vioară sau la ţambal, cerând, indirect, un ban.

Sărăcia şi corupţia îi forţează pe români să emigreze. Românii consideră că sunt forţaţi să plece la muncă în străinătate pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar şanse reale sunt doar în străinătate, România fiind considerată “săracă, mizeră, coruptă, prost condusă şi lipsită de oportunităţi”.

Cât câştigi în Londra? Depinde de jobul pe care ţi-l găseşti. Într-o cafenea, te aştepţi să câştigi în jur de cinci lire pe oră. În restaurant, la low-level, cum ar fi spălatul vaselor, ar trebui să ajungi cam la 30 de lire pe tură. Un ospătar câştigă şi 200 de lire într-o săptămână cu şase zile de muncă, iar uneori reuşeşti să ajungi şi la 380 de lire pe săptămână. Se plăteşte bine în securitate, de la opt sau nouă lire în sus pe oră, dar îţi trebuie un curs prealabil de calificare. Şi în construcţii se câştigă foarte bine şi sunt joburi căutate de români.

Românii pleacă în străinătate pentru bani, indiferent de vârstă, gen, nivel de educaţie, ocupaţie, arătând că în România “nu poţi câştiga un ban decent” şi “nu-ţi poţi face un viitor”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.