“Un act de barbarie”, aşa a fost calificatǎ de cǎtre un procuror francez agresiunea extrem de violentǎ comisǎ vinerea trecutǎ de mai mulţi tineri dintr-un cartier defavorizat din nordul Parisului împotriva unui alt tînǎr şi mai defavorizat, un rom de origine românǎ. Presa şi oamenii politici, francezi şi români, au mai utilizat şi expresii, precum “linşaj barbar” sau “atrocitate”. Ceea ce s-a întîmplat însǎ cu tînǎrul Darius nu mai este un fapt divers ci a devenit simbolul unei atmosfere nesǎnǎtoase care se amplificǎ în jurul romilor, dar şi a unei paralizii cînd vine vorba de gǎsirea unei soluţii.
Tînǎrul Darius se aflǎ în prezent între viaţǎ şi moarte, dupǎ ce a fost crunt bǎtut de un grup de tineri inconştienţi, pentru care violenţa a devenit un limbaj cotidian şi care nu-şi dau seama de gravitatea actului lor. Iatǎ o primǎ observaţie de naturǎ sǎ poatǎ alimenta o largǎ dezbatere, nu doar în legǎturǎ cu situaţia romilor din estul Europei stabiliţi în Franţa, ci şi legatǎ de eşecul politicii de integrare în marile cartiere periferice din jurul Parisului. Un alt indicator de naturǎ sǎ provoace nelinişte sunt rezultatele unor sondaje care pun în evidenţǎ faptul cǎ pe ansamblul lor francezii sunt din ce în ce mai rezervaţi cînd vine vorba de romi. Intre declaraţiile prudente, extrem de corecte din punct de vedere politic, fǎcute de numeroşi demnitari în privinţa romilor, şi ceea ce spune francezul de rînd, existǎ o prǎpastie tot mai adîncǎ. Agenţia France Presse citeazǎ o concluzie a Comisiei naţionale consultative a drepturilor omului potrivit cǎreia 85 la sutǎ dintre francezi sunt de pǎrere cǎ romii îşi exploateazǎ copiii. 78 la sutǎ dintre cei intervievaţi nu ezitǎ sǎ spunǎ cǎ romii trǎiesc în special din furturi şi din diverse operaţiuni ilegale de trafic.
Liga Internaţionalǎ de luptǎ împotriva rasismului şi a antisemtismului declarǎ, analizînd aceste sondaje, cǎ Republica francezǎ a intrat într-o fazǎ de “comǎ”, şi cǎ “prejudecǎţile cele mai abjecte preced acum acte din ce în ce mai abjecte”