La şfârşitul lunii trecute, Comisia de Dialog Social a dezbătut, printre altele, şi câteva probleme din viaţa celor 24 de comunităţi de etnie romă din judeţ, iar concluziile au fost folosite, aşa cum s-a precizat în comunicatul transmis presei, la stabilirea reperelor necesare pentru realizarea unui program menit să răspundă cerinţelor Uniunii Europene. Acţiunea în sine nu a fost o premieră, iar problemele dezbătute au ajuns deja la Parlamentul European, ele fiind înmânate anterior eurodeputaţilor români, cu ocazia celor două deplasări pe care le-am făcut în anii 2011 şi 2013. De fiecare dată am pledat la Bruxelles pentru respectarea romilor ca pe toţi ceilalţi cetăţeni europeni şi pentru încetarea stigmatizării din cauza originii lor etnice. Am cerut, de asemenea, să se explice cu toată claritatea în Parlamentul European că dreptul la libera circulaţie nu este deloc sinonim cu imigraţia, nomadismul sau căutarea unui azil.
Ofensiva mea şi a delegaţiei de primari pe care am condus-o a fost provocată mai ales de luări de poziţii diverse şi contradictorii în privinţa romilor, surprinzătoare fiind acele măsuri drastice luate de către unele ţări de expulzare în masă a romilor. Au fost nişte măsuri de forţă, chiar dacă în Parlamentul European s-a afirmat nu o dată că repatrierea brutală nu este o soluţie, ci dimpotrivă, trebuie respectată voinţa de integrare a romilor acolo unde ei hotărăsc să se aşeze şi să trăiască.
Parlamentul European a adoptat, ce-i drept, un program de integrare a romilor cu bătaie lungă, până în 2030, care a fost structurat pe patru capitole şi anume: adoptarea de măsuri vizând asigurarea educaţiei romilor tineri, a locuinţelor şi locurilor de muncă, precum şi protecţia stării de sănătate a acestora. Din preambulul programului reţinem că la implementarea lui sunt chemate să contribuie în egală măsură toate forurile şi instituţiile europene, statele membre, dar şi autorităţile locale, motiv pentru care s-a cerut elaborarea şi aplicarea unor proiecte la nivelul fiecărei comunităţi locale de romi.