Munca de lucrător în cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale (SAS) nu este una uşoară, mai ales când eşti pus în situaţia de a aplana conflicte între clanurile mafiote ori a bătăilor dintre romi. Adesea, viaţa lor atârnă de-un fir de aţă. Orice intervenţie iniţial banală poate degenera, iar ei trebuie să fie pe baricade în orice moment. Pentru a putea face faţă la orice intervenţie, „mascaţii” Poliţiei acordă zilnic antrenamentelor şi câte şapte ore. Din structura ieşeană fac parte 30 de luptători pentru intervenţii, printre care şi o femeie, şi şase persoane la la Serviciul Pirotehnic.
Serviciul pentru Acţiuni Speciale (SAS) este cea mai temută structură din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Iaşi. Serviciul este format din două compartimente şi este compus din 36 de luptători: 30 la intervenţie şi 6 la pirotehnic. Luptătorii SAS se deosebesc de ceilalţi poliţişti prin costumaţia pe care o îmbracă şi, nu în special prin portul cagulei, de unde le vine şi denumirea generică de „mascaţi”. La costumaţie se mai adaugă şi arsenalul de armament pentru a putea interveni în orice situaţie. Ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi şi din noapte, şapte zile din şapte, ei trebuie să intervină prompt pentru a restabili ordinea şi liniştea publică acolo unde sunt solicitaţi. Ţinând cont de acest aspect, pentru a putea interveni în situaţii de orice natură, atunci când nu sunt în misiune, ei se antrenează la foc continuu. Antrenamentul mascaţilor cuprinde două etape: pregătirea fizică şi cea tactică. Pentru pregătirea fizică, ei alocă două ore dimineaţa şi două seara, iar pentru cea tactică – trei ore zilnic. Important este ca, odată ajunşi la locul intervenţiei, să existe acel spirit de echipă, sprijinul reciproc în situaţii de risc. Viaţa poliţiştilor, în special a celor de la SAS, atârnă de un fir de aţă la fiecare misiune. Putem spune că o greşeală minoră poate fi fatală pentru ei. Nu-şi pot permite erori la intervenţii, având în vedere că SAS este structura IPJ care intervine în mod special în cazurile cele mai dificile, plecând de la violenţa stradală şi până la acţiuni şi razii pentru prinderea infractorilor periculoşi ori aplanarea conflictelor de amploare, cu evoluţie violentă.
Romii, principalii adversari
Atât în mediul urban, dar în special în cel rural, acolo unde sunt comunităţi mari de romi, luptătorii SAS sunt adesea solicitaţi să aplaneze conflictele.„Cele mai multe intervenţii se consumă în comunităţile de romi, datorită manifestării lor. Precizez că un luptător SAS poate face faţă la trei indivizi. Un rol important şi impunător îl are cagula. De multe ori, atunci când indivizii văd că luptătorii SAS intervin, de obicei conflictul se aplanează”, a explicat Dorel Roman, şeful SAS. Drept urmare, adesea ei sunt solicitaţi în mediul rural de către şefii Secţiilor Posturilor de Poliţie, atunci când se fac descinderi în discoteci, baruri, în acţiuni pentru prinderea de persoane urmărite, care se sustrag executării pedepselor sau pentru anihilarea unor grupări mafiote. „De exemplu, noi solicităm intervenţia luptătorilor SAS să ne sprijine atunci când ne confruntăm cu persoane violente sau la percheziţii, unde sunt mai multe persoane vizate. Spre exemplu, acolo unde sunt trei case şi 20 de romi, nu pot trimite trei poliţişti, ci suntem nevoiţi să solicităm sprijinul luptătorilor SAS. Ei au un rol important pentru desfăşurarea acţiunilor noastre în condiţii optime”, a precizat comisarul Dorin Lipovanu, şeful Secţiei 5 Poliţie Rurală Răducăne.