Traiul greu de acasa i-a impins sa mearga in alte tari, pentru a castiga banii necesari ca sa se poata intretine. Traiau la limita saraciei in Romania, in timp ce in Franta au ajuns sa castige sute de euro in cateva zile. Cu toate astea, visul francez s-a spulberat rapid si au fost nevoiti sa se intoarca acasa, unde isi duc traiul de pe o zi pe alta. Acum se gandesc ca singura lor sansa aici, in Romania, este sa faca scoala, pentru a reusi sa isi gaseasca un loc de munca si sa isi intretina familia.
Comunitatea de romi din Ponorata, ce apartine de localitatea Coroieni, este una dintre cele mai sarace din tara. Pot fi numarati pe degete cei care au un loc de munca stabil, astfel ca fiecare zi este un test de supravietuire. Unii dintre ei sunt constienti ca doar prin educatie pot sa isi depaseasca statutul si se gandesc sa mearga la scoala, chiar daca sunt de varsta a doua.
“As vrea sa fac scoala, ca sa invat si eu, sa pot sa imi iau permis si sa castig si eu ceva la copii. Daca s-ar face scoala si pentru noi, cu toata placerea m-as duce sa invat, cum sa nu! Cu un pic de scoala e altcumva, si la o angajare de lucrare sau la orice, e altceva cand ai o carte, sa scrii, sa citesti. Asa, fara carte, n-avem unde sa mergem sa ne angajam. N-am facut deloc scoala, s-apoi mergem dupa fier, mai facem niste maturoaie, facem si noi ce stim!”, a marturisit un rom din Ponorata, Sebastian Lingurar.
Pentru multi insa, e prea tarziu sa mai mearga la scoala. Singura solutie ramane sa plece din nou peste granite. Acolo, dupa cum spun chiar ei, fie din cersit, fie din colectarea fierului vechi traiul este mult mai bun, pentru ca se strang cateva sute de euro in doar cateva zile.
”E rau, mai rau nu trebuie! Nu avem de munca, nimic nu avem! Toti tiganii din cartierul asta merg in Franta saracii! Pentru ce merg? Pentru ca nu au cu ce sa traiasca, mor de foame, vai si amar de capul lor! Merg acolo la cersit cu copiii, mai scot fier, si eu am scos de acolo fier. Am sapat sute de kilometri cu barbatu-meu in pamant, am scos fier si am facut cate 150-250 de euro pe o saptamana. E de o mie de ori mai bine acolo ca si aici. Daca ma ajuta Dumnezeu, pe primavara iara plec in Franta”, a povestit una dintre femeile din comunitatea de romi, Aghistina Bodis.
Se pare ca pentru generatia noua, experienta franceza a fost mult mai utila decat cursurile de la scoala, pe care si asa le frecventeaza destul de rar. „Am invatat cateva cuvinte in franceza, ca am fost in Franta. Stiu sa numar pana la zece, mai stiu sa zic «madame», «monsieur»… Patru luni am stat in Franta, acolo am invatat. Si la scoala, dar am facut anul trecut, anul asta facem engleza”, a povestit unul dintre copiii din Ponorata, Jean Varga Buciuman.
Rata de analfabetism in comunitatea de romi din Ponorata este foarte ridicata, dupa cum au aratat autoritatile locale. Din cei peste 150 de adulti, mai putin de 5% au fost scolarizati, in timp ce in randul copiilor, procentul celor care frecventeaza scoala este apropiat de 20%.