Când eram prin Amsterdamezia, discutam la o bere despre Europa aia normală la cap și Europa astalantă, asta anormală la cap, cu Românii conduse de hoți, Ucraine care-și pierd Crimei la ruleta rusească, Grecii falimentare, Ungarii conduse de xenofobi și Bulgarii cu “uite mașina, nu e mașina, unde-i mașina? Care mașină?”
La un moment dat, unul din grupul nostru multinațional – care avea o prekină slovacă de la care am mai furat niște istorii – zice:
– Bă, da’ oricum… ce e pe-acolo, mă, prin estul Europei, la voi, e dezastru!
Cu prietenie o zis, vă zic sincer.
– Îhî! zic. Estul Europei nu e o țară pentru slăbani (cu argumentul ăsta am șters multe zâmbete superioare de pe fețe de occidentali cu șosete scumpe în picioare). La noi, numai cei adevărați rezistă.
– Da, bă, da’ chiar așa…
– Da, chiar așa. După ce bagă Rusia 8000 de focoase nucleare în anusul Occidentului decadent, noi vom fi în continuare fericiți, cu Călușarii și leurda noastră și Românii au talent.
– Da, mă, da’ cât se fură acolo la voi… uite, în Muntenegru, de pildă…
– Du-te de aici, zic, ăia-s mici copii. Noi, românii, suntem adevărata națiune de hoți și furăcioși.
– Da, dar nu se compară cu muntengrenii! Uite, știi ce se zicea în Slovenia după căderea Iugoslaviei?
– Ce?
– “Vizitați Muntenegru, masina dvs. este deja aici!”
Numai să nu fie Oltcit. Pentru că și hoții au mândria lor…