Viaţa romilor din Gorj a fost radiografiată, timp de două zile, de doi jurnalişti danezi, care vor să facă un film despre obiceiurile lor, traiul pe care îl duc, dar şi despre relaţia pe care o au cu populaţia majoritară. Pentru a-şi uşura misiunea, ei au cerut sprijinul Asociaţiei PRO VERTICAL, care are parteneriate cu majoritatea comunităţilor de romi din judeţ, astfel că au reuşit să filmeze printre altele, în exclusivitate, o slujbă religioasă din Biserica Apostolică şi nunta fetii unuia dintre liderii etniei.
Camilla Boyhus Madsen şi Morten Hansen au venit în România pentru prima dată, iar timp de două zile au filmat ore întregi de casetă, în câteva comunităţi de romi din Gorj. Nu au venit să caute sărăcie, mizerie, hoţi de buzunare, nu au purces în Gorj cu gânduri rele, ci au vrut, pur şi simplu, să-i cunoască pe romii din Gorj acasă la ei, cu obiceiurile străvechi, sau cu cele deprinse de la români.
Treaba a început cu o scurtă prezentare, cei doi jurnalişti dorind să afle, mai întâi, amănunte despre comunităţile de romi din judeţ. Pentru că doreau, însă, lucruri inedite, au ales mai întâi comunitatea de romi căldărari din Meteor, cu centrul de greutate pe Ion Mihai zis „Ministru”, care este reprezentantul Primăriei Târgu Jiu în relaţia cu comunitatea, mediator şcolar, judecător şi, în acelaşi timp, preot apostolic.
Credinţă impresionantă
Ceea ce credeau că va fi o simplă slujbă de duminică, s-a transformat pentru Camilla şi Morten într-un impresionant ritual, care, la final, i-a adus în poziţie de drepţi, din respect pentru credincioşii veniţi în număr foarte mare la biserica din Meteor. Femeile într-o parte a bisericii, care rosteau pilde, bărbaţii în cealaltă parte, cu cărţi în mâini din care citeau, pe rând, rugăciuni. Predica lui Ion Mihai, care a vorbit oamenilor despre cinste, curăţenie, învăţătură şi bună creştere, despre credinţă şi despre Domnul Iisus. Dar cel mai tare i-a impresionat pe jurnaliştii străini momentul în care, toţi cei aflaţi în biserică au început să se roage, fiecare cu voce tare, fiecare spunând altceva, astfel că, dintr-o dată, biserica a început să răsune, iar fiecare din cei de faţă nu erau perturbaţi de cei din jur, ci se vedea clar, pe feţele lor cu ochii închişi, că se roagă din suflet. S-a văzut că aceşti oameni nu vin la biserică din obişnuinţă sau de formă, ci pentru că au credinţă.